Introducere.

Introducere.

When me they fly, I am the wings (Emerson)

Daca vor sa fuga de mine, eu sunt aripile

luni

Octavio Paz

Cap de înger


De cum am intrat m-am simtit sufocatã de cãldurã si eram parcã în lumea celor morti si cred cã dac-as rãmîne singurã într-unul din saloanele astea mi-ar fi fricã, fiindcã mi-as închipui cã toate tablourile mã privesc si mi-ar fi îngrozitor de rusine si e ca si cînd te-ai duce la un cimitir unde toti mortii ar fi vii sau ca si cînd ai fi moartã fãrã a înceta sã trãiesti si ce pãcat cã nu stiu sã-ti povestesc despre tablouri si nici despre atîtea lucruri vechi de o groazã de veacuri de te minunezi cum de par fãcute de curînd de ce oare obiectele se pãstreazã mai bine decît fiintele? închipuieste-ti cã nu mai e nici pãrere din cei care le-au pictat iar tablourile sunt aici ca si cum nu s-ar fi întîmplat nimic si erau cîteva tare frumoase cu scene de martiriu si niste sfinte si copii cãrora li se tãia capul dar erau atît de minunat zugrãviti cã nu-mi inspirau tristete ci admiratie culorile acelea strãlucitoare de parc-ar fi fost de adevãrat rosul florilor si cerul albastru si norii si izvoarele si copacii si culorile vesmintelor de toate nuantele si era acolo un tablou care m-a impresionat atîta cã fãrã sã-mi dau seama ca atunci cînd te vezi într-o oglindã sau cînd te apleci peste o fîntînã si te privesti printre frunzele si crengile ce se reflectã în apã am intrat în peisajul cu domnii aceia îmbrãcati în rosu verde galben si albastru si care purtau spade si barde si lãnci si flamuri si m-am apucat sã stau de vorbã cu un pustnic bãrbos care fãcea rugãciuni lîngã pestera lui si era foarte amuzant sã mã joc cu vietãtile ce veneau sã-i tinã de urît cerbi pãsãri si corbi si lei si tigri blînzi si deodatã pe cînd mã plimbam pe pajiste maurii mã prindeau si mã duceau într-o piatã unde erau clãdiri foarte înalte si cu turle ascutite ca niste pini si începeau sã mã martirizeze iar eu mã porneam sã vãrs sînge ca o fîntînã artezianã dar nu mã durea prea tare si nici nu-mi era fricã fiindcã Domnul din ceruri mã vedea si îngerii îmi strîngeau sîngele în vase si pe cînd maurii mã torturau eu mã distram cu ochii la niste doamne nespus de elegante care se uitau la martiriul meu de la balcoane si rîdeau si stãteau de vorbã între ele despre treburile lor fãrã sã le pese de ce mi se întîmpla mie si toatã lumea avea un aer indiferent si acolo departe era un peisaj cu un plugar care îsi ara tacticos ogorul cu doi boi si un cîine ce sãrea pe lîngã el si pe cer se vedea puzderie de pãsãri zburînd si niste vînãtori îmbrãcati în verde si rosu si o pasãre cãdea strãpunsã de o sãgeatã si se vedea cum îi cad penele albe si picãturile rosii si nimãnui nu-i era milã de ea iar pe mine mã podidea plînsul din pricina pãsãrelei si atunci maurii îmi tãiau capul cu un iatagan foarte alb si din gîtul meu tîsnea un suvoi de sînge ce uda pãmîntul ca o cascadã rosie si din tãrînã rãsãreau o multime de floricele purpurii si asta era un miracol si apoi toti plecau si eu rãmîneam singurã acolo pe cîmp sîngerînd zile în sir si udînd florile si era alt miracol cã sîngele nu înceta sã curgã pînã cînd se ivea un înger si-mi punea capul la loc dar închipuieste-ti cã de zorit ce era mi-l punea invers iar eu nu mai puteam merge decît cu greu si cu spatele si asta mã istovea cumplit si cum mergeam asa cu spatele am început sã ies din peisajul acela si m-am întors în Mexico si am intrat în curtea casei noastre unde era mult soare si praf si toatã curtea era plinã de niste cearsafuri mari proaspãt spãlate si întinse la uscat si slujnicele veneau si luau cearsafurile si parcã erau niste crîmpeie de nori mari si cîmpul apãrea verde pe de-a întregul si smãltuit cu floricele rosii de care mãmica spunea cã erau de culoarea sîngelui unei Sfinte iar eu izbucneam în rîs si-i povesteam cã Sfînta eram eu si cum mã torturaserã maurii si ea se înfuria si striga ah Doamne Dumnezeule fata mea si-a pierdut capul si eu mã întristam nespus auzind cuvintele acelea si mã duceam la coltul întunecos de pedeapsã si-mi muscam buzele ca turbatã fiindcã nimeni nu mã credea si cînd stãteam lipitã de perete dorind ca mãmica si slujnicele sã moarã peretele se desfãcu si eu

6 comentarii:

rux ces spunea...

poate nu va fi fiind ca nuca-n perete

"cineva mi-a spus cindva ca e foarte simplu sa mori - ca pentru asta trebuie sa tragi aer in piept, adinc, adinc, cit de adinc posibil, si sa scoti afara tot atita, din adincul inimii - si atunci iti dai sufletul. oare sa incerc?"

Anonim spunea...

"Înaintam amândoi încet, fascinati, ca magnetizati de vâlvataia unui glob incandescent al soarelui ce-si ardea ultimele sale clipe înainte de a se scufunda în hau, dincolo de toate aceste frumoase semne ale desertaciunii. Si atunci, în fata noastra, la doar câtiva pasi am vazut un batrân japonez într-un sever costum negru oprindu-se si înclinându-se adânc, cu o lentoare de ceremonie, în fata soarelui care, de parca ar fi asteptat acest omagiu, a alunecat brusc, dincolo, dupa Marea Arca, în gol.
Ma urmarea amintirea acestei închinaciuni care ne tulburase pe amândoi, caci nu asistasem la ea doar ca niste spectatori uluiti ai unui gest bizar, ci în minunarea noastra (ca în acel thaumaston al vechilor elini) împartasisem cu japonezul venit tocmai de la soare-rasare, noi oameni ai amurgului, plecaciunea fapturilor umbratice care suntem în fata augustei Lumini. Aceasta lumina ne urmareste (sau noi o cautam în cele mai tenebroase cotloane ale existentei noastre?), aceasta lumina ne învaluie chiar si atunci când credem ca nu pentru noi a rasarit acolo unde noi nu putem ajunge."

-asta citeam cand ruxces a scris mai sus

rux ces spunea...

iar acestea-s cuvintele lui Nicolae Balota, la conferinta pe care a tinut-o in fata studentilor mei clujeviti in 2007, si care a fost minunata, ca unii au lacrimat.
si care este publicata in revista Steaua. ori, poate, ca e deja publicata si intr-o carte, iar eu nu stiu.

Anonim spunea...

ihi, ihi.

Nicolae Balota. din revista

dar le-am decupat, le-am luat deoparte, sa le dau si mai mult sens. sa insemne si mai mult decat inseamna deja in intreg.

rux ces spunea...

in ce priveste noua imagine de fundal, e tainica si insingurata. si are putere.
iar miine foxy va primi un leac.

Anonim spunea...

ce bine