Introducere.

Introducere.

When me they fly, I am the wings (Emerson)

Daca vor sa fuga de mine, eu sunt aripile

miercuri

Piele

Mă uit în oglindă şi îmi frec pielea obrajilor pînă cînd din obraji se ridică aburi pînă cînd cusutura pielii se desface şi din ea ies obrajii de sticlă peste care două picături desfăcute la repezeală din corneea transparentă se prăbuşesc ca doi clopoţei. Îmi frec pielea obrajilor pînă cînd pielea începe să fie netedă ca o tulpină de floare închisă într-o sticlă de parfum; pînă cînd din piele se ridică firicele de praf care se depun pe sticla aburită şi atunci mă apuc să desenez cuvîntul tăcoare, îmi frec pielea obrajilor pînă cînd din obraji pocnesc bujori de roşeaţă şi atunci îmi tîrîi genele foarte lungi de-a lungul pielii ca şi cum ar fi fluturi cu piele de polen; pînă cînd amprentele se lipesc de corpusculi Meissner şi celule Merkel, şi buricele degetelor devin drepte ca unghiile; pînă cînd epiderma se subţiază în fire subţiri şi dulci care se răsucesc pe inele ca o vată pe băţ; pînă cînd încep să se vadă rădăcinile unor plante care n-au reuşit niciodată să înflorească în afară, pînă cînd fagocite profesioniste înghit bulgării de pămînt şi omizile; şi pînă cînd pielea fetei din oglindă nu devine incredibil de frumoasă şi melanina de dedesupt nu devine tăioasă ca un gheţus de iarnă nu mă opresc. pînă cînd cusutura pielii nu coboară pe gît, pe burtă, pe picioare, pe călcîie, şi pînă cînd despicătura nu se încheie într-o culoare foarte transparentă ca suprafaţa unui corp de iluminat nu mă opresc. pînă cînd ziua nu-şi dă drumul în noapte nu mă opresc

7 comentarii:

rux ces spunea...

mai ca imi vine sa scriu despre cusutura (sau cusatura?) pielii! sa cos pielea cu litere, cum s-ar spune...

jeniact spunea...

mi se păruse mai gingaş şi mai bun cuvîntul cusutură. ar fi mişto să scrie ruxces, cu literele coloide de sub piele. ca după aia să le putem pipăi, să nu mai stea dedesupt, să fie deasupra

rux ces spunea...

dar ar semana cu the pillow book... si noi (care noi?) nu suntem epigoni, hiha!

mihaelaursa spunea...

excelenta bucata! dar mie, draga ruxisoara, mi se pare ca povestea de coasere se potriveste scrisului tau, care rezolva totul cu violenta si cu sangele, uneori prin suprainterventia unei masinarii (acul, foarfeca sau chiar litera). ori aici, „rezolvarea” e organica si vegetala de la un capat la altul, ceva se naste de sub altceva in deplin secret organic, fara violenta, doar cu rabdare.

jeniact spunea...

ce mişto sună ruxişoara! sau ruxişoară? ruxişoară cu piele de cuişoară
pillow book, adică peter greenaway? nu l-am văzut, şi acuma sunt curioasă, vreau să îl văd.

mihaela ursa mare, cie să mai zic? :) ruxces e ruxces, io-s doar o blogăriţucă

rux ces spunea...

nah, ce v-a apucat pe amandoua cu diminutivele tandre?

jeniact spunea...

uf, na. pe frigul ăsta diminutivele-s bune