Introducere.

Introducere.

When me they fly, I am the wings (Emerson)

Daca vor sa fuga de mine, eu sunt aripile

vineri

Fraţi de cruce

Noi doi împărţim totul frăţeşte, a început că m-ai rugat să-ţi ofer o bucăţică din mine, un culcuş, un culcuşor unde să începi, un loc sigur ai spus pentru neostenirea ta, să-ţi laşi schema chimică a metabolismul, căsuţele goale pentru celulele din diviziunea celulară, oasele neumplute, lobii neracordaţi, coloana neîntinsă, să-ţi fac loc şi încet încet ţi-am făcut loc, şi au început oasele să tresară şi să se umple cu calciu, cu măduva galbenă şi roşie, şi fundul ochiului să se umple de celule fotosensibile, ochii cu retină să înţeleagă primele raze de soare fumuriu, şi coloana să-şi pornească curburile lombare şi sacrale, şi splina moale să se umple cu celule roşii, ficatul să producă bila, ficatul să descompună hemoglobina, şi secvenţa de ADN să pornească în căutarea identităţii, şi bucăţica din mine să se umple tot mai tare cu tine, şi încet încet eu să rămîn pe dinafară. Şi uite aşa m-am împărţit frăţeşte cu tine, şi am rămas eu, pentru că eram mult mai mare, de pază, nopţi întregi m-am ridicat din pat şi m-am dus la fereastră şi am crăpat uşor geamul să între aer în corpul meu greu şi plin, să intre acel aer foarte subţire care să găsescă o cale, să se înghesuie şi să ajungă urgent la mine, să stau de pază să nu te îndepărtezi, să nu apuci pe drumuri greşite care să te coboare în locuri periculoase. Însă acum a venit rîndul meu, şi şamponul tău îmi face şi mie părul foarte moale, crema atopică îmi înmoaie şi mie foarte frumos tenul, sucul tău de morcovi mă umple şi pe mine de miliarde de vitamine şi pigmenţii roşcaţi de caroten se lipesc ca abtibildurile şi deasupra buzei mele, dar oare cînd o să vină rîndul tău? să mă baţi la cap să dorm iar o noapte întreagă, s-o iau de la capăt, cu mine, cu plimbările, cu librăriile, cu ţigările, cu cola, rîndul tău să faci linişte în jurul meu, să mă strîngi ca să nu plîng, şi ne-am spus unu altuia că o să fie foarte simplu, dar nu e chiar foarte simplu, io n-am învăţat să renunţ încet încet la mine, în schimb tu înveţi pe zi ce trece cum să iei tot mai mult, ba chiar şi mai mult, mă pui la încercare şi eu mă smiorcăi şi strig că sunt vrednică de tine, ce mai vrei, vrei toată răbdarea mea, vrei tot laptele, vrei tot somnul, vrei toate urletele, eu nu mai am mai nimic, somnul meu putrezeşte pe fundul creierului, nefolosit, cuvintele putrezesc în cărţi, necitite, răgazul meu e împăturit, plin de pliuri, dar nu vine nimeni să-mi spună că-i OK, să spună să stau liniştită că n-o să mă evapor, că drumul de la mine la copil se întoarce înapoi, dar mai întîi trebuie să plîngi, să te smiorcăi, să plăteşti cheltuieli în fugă, să parchezi în fugă, să te obisnuieşti ca între doua scriitoare din Divanul scriitoarei copilul tău să răcească, să sari peste Dora Pavel, Doina Ioanid, Gabriela Melinescu, Mariana Codruţ şi Ana Maria Sandu ca s-o apuci pe simona popescu în aceeaşi zi cu ruxandra cesereanu, să faci cumpărături în fugă, să citeşti în Gourmet că Bardamu e o făptură calamitate, spurcat la gură, pătimaş, anarhist, grandoman, că n-are niciun sfînt, doar drăcării viscerale pe dinăuntru, şi să te gîndeşti rîzînd că aproape ai putea spune exact acelaşi lucru hihi despre copilul tău mai ales că într-adevar n-are niciun sfînt, să mănînci în fugă, să te încalţi în fugă, să faci dragoste în fugă adică sex, mai întîi trebuie să facă copilul febră, să plîngă cu lacrimi de crocodil, mai întîi trebuie să-l alungi, să te superi pe el ca să-l vrei înapoi, să-l cerţi ca să realizezi cît eşti de absurdă, să-l laşi în grija cuiva ca să-ţi fie dor înapoi, ca să devii şi mai mult şi mai mult şi mai mult şi mai mult şi mai mult şi mai mult şi mai mult şi mai mult şi mai mult mamă trebuie să laşi pentru o vreme totul baltă şi să lupţi cu gagica din tine, cu tipa din tine, cu leneşa din tine, cu iresponsabila din tine, cu dezertoarea din tine, cu blogăriţa din tine ofcourse, pînă egoismul se diluează. şi cînd ai devenit de-adevăratelea, cînd te-ai stabilit, atunci bucăţică cu bucăţică revii la loc, sunt convinsă. adică speeer...

6 comentarii:

rux ces spunea...

ay, jeni, surori de cruce trebuia sa se numeasca textuletul...
eu sunt prearasfatata aici la foxy!

jeniact spunea...

da mi-au placut foarte mult spusele acelea despre personaju lui celine, sunt foarte la tzanc! si dupa ce am citit introducerea la rushidie, m-am hotarat sa reiau a treia oara pamantul sub talpile ei! n-am reusit pana acuma sa-mi divulg io mie cartea asta, nu inteleg de ce...

jeniact spunea...

of, rushdie!

rux ces spunea...

ah, ay, uh!

Anonim spunea...

mie din solomon rushdie, cum bine îi spune ruxces, numai pământul de sub tălpile ei mi s-a divulgat. la restul am muncit pe brânci, m-am rugat, am scuipat sâmburii în scuipătoare cum bine ne învaţă - degeaba. :(

jeniact spunea...

:) carevasazica ashia...