Frig

Din cînd în cînd un val de frig îmi răscoleşte spatele, maci în capsule de sticlă se deschid şi tremură pe şira spinării. Degetele au o culoare gălbuie, imbibată cu ceară. Pielea lor e unsuroasă, plină de striaţii ca nişte liniuţe trasate cu un cuţit de unt. Cu cît e mai frig cu atît se fac mai subţiri. Le bag unele în altele si îmi apăs buricele degetelor pe venele care curg călduţe sub pielea unsuroasă. Parcă aş împreuna nişte găteje de aprins focul. Sunt îmbrăcată într-o rochie subţire de vară care mă face să fiu foarte tristă. Îmi imaginez ca cineva mă apucă de subsuori şi mă scoate din învelisul subţire de textil. Rochia subţire se prăbuseşte pe parchetul uscat, aproape că scoate un scîrţîit. E şi mai frig acum. În picioare coboară din cap cuburi de gheaţă, se duc la fund