Uneori oboseala miroase, ca pielea de păpuşă veche din lada cu jucării din spinare. În oboseală ochii sunt alungiţi ca nişte arcuri care ajung pe dinăuntru pînă-n călcîie, şi-n orbite stau numai nişte foiţe bombate, foarte foarte subţiri. Oboseala e sonorul unui mîrîit dat la maxim care nu îţi sparge timpanele, care e ca un graffiti pe oasele craniului. Nu îmi place graffiti-ul. Oboseala e corpul cu pereţi, şi pereţii sunt plini de igrasie, şi din igrasie cresc flori cu petale groase şi poroase, în oboseală corpul e parfumat grosolan pe dinăuntru. Oboseala e cu oase dulci, cu păr flauşat, amigdale gestante, cu dubluri de gene, care se tîrîie prin capu cu nisip, ca pensulele de arheologi, oboseala e o strîmtoare, un piculeţ violentă
noaptebună
When me they fly, I am the wings (Emerson)
Daca vor sa fuga de mine, eu sunt aripile
vineri
Oboseală
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
pielea de papusa veche si foitele bombate ale orbitelor si buna noapte stau toate in cufar.
claie peste gramada, o claie buna sa-ti asezi corpuşeala ostenită
Trimiteți un comentariu