Introducere.

Introducere.

When me they fly, I am the wings (Emerson)

Daca vor sa fuga de mine, eu sunt aripile

duminică

Întuneric în joacă

Cînd respir în întunericul de afară am senzaţia că respiraţia intră în burta întunericului, una cîte una se desprinde din cap unind cu fire de lînă distanţa şi frica, se spune înfricoşetînd, şi încet burta întunericului se revarsă peste pervazul balconului, începe să se simtă grea pe degete şi pe umeri, dintr-o dată şi capul meu e uriaş şi expune în libertate o suflare albă ca varul care scoate tot felul de obiecte dinăuntru, filamente şi funde care se întăresc la atingerea cu întunericul. Şi atunci îmi vine ideea să-mi lipesc burta de burta întunericului, rămîn aşa lipită şi văd cum carcasa corpului se face transparentă, înăuntru organele plutesc sub formă de diatomee, stomacul i-o algă cauciucată, rinichiul i-o algă cauciucată, plămînul i-o algă cauciucată, fiecare cu fisura ei. Însufleţit de funde, întunericul e o hartă cu licurici.

12 comentarii:

Pisică movică spunea...

Nu îi înfricroșetând? Așa,a ca un fular mare-mare croșetat din frică.

Lanternativa spunea...

Mie imi place cand se revarsa.

jeniact spunea...

@micadina: da. cred că frică croşetează fulare foarte călduroase

@Lanternativa: mie îmi place cînd îmi lipesc burta de burta lui. e foarte drăguţă senzaţia

Oana spunea...

niciodata nu mi-a placut intunericul dar acum ca stiu ca are o harta si licurici cred ca o sa-l privesc altfel diseara.

foarte frumos :)

jeniact spunea...

:) parcă văd c-o să sfîrîie cînd se lovesc de tine

rux ces spunea...

din lana si cauciuc iese, totusi, un intuneric frumos!

jeniact spunea...

un untuneric care seamănă cu şosetele modernizate de copii, din lînă şi cu tălpile cauciucate

Lanternativa spunea...

Untuneric de pus pe paine si de mancat in cantitati inimaginabile o.O

jeniact spunea...

îhî, coolişh!

însă cred că sunt şanse să devenim negri în cerul gurii :D

metafizicx spunea...

superb!!

metafizicx spunea...

te-am pus si la blogroll. really nice blog

jeniact spunea...

@ şerban: hei, mă bucur că îţi place. şi nu pot să nu observ că lungimea comentariului (the famous one) = lungimea numelui