Lucim. Ne ţinem de mînuţă. Bălţile de ploaie sunt aşa de sticloase că le desprindem una cîte una şi le aşezăm în straturi ca pe staniolurile de la bomboane. Lustruiţi încontinuu înaintăm pe pămîntul ud, subţire şi rotund ca un tubuleţ de mină 0.5. Plin de rîme şi tije. Trecători acoperiţi încet de smoala neagră şi caldă care se prelinge din păsări minuscule. În corpul meu un trandafir uriaş, cît un băiat, care se freacă de mîini şi picioare ca o haină îmblănită. În jur, cîteva panglici subțiri de sînge.