Introducere.

Introducere.

When me they fly, I am the wings (Emerson)

Daca vor sa fuga de mine, eu sunt aripile

sâmbătă

Sonia

16 mai 2007


N-am cunoscut-o ca sa-i cer ceva. Ca sa cunosti pe cineva asa cum se cuvine, trebuie sa taci.
Se intampla sa te afli, ne-voit, de multe ori, in situatia de a astepta pe cineva, de a fi prea pregatit pentru cineva, nevoia prea mare e periculoasa si ti se transforma in iluzie. Crezand ca te salva de la anumite carente si goluri o cauti cu disperare, ceea ce poate fi covarsitor pentru celalalt. Iluzia se transforma in deziluzie si raneste. Orisicat, orice relatie intima se cladeste pe instanta impreuna-potrivirii.
Dar eu nu eram in cazul asta cand am cunoscut-o pe Sonia. Eu eram visatoare, inspre orizonturi pe care nu voiam sa le ating. Avea o fiinta vie care imi cerea- trecand in nevoie- a sta in preajma ei. Cand isi aprindea tigara sau cand ne servea cu fursecuri, dar mai ales cand isi aducea cartile ei de psihanaliza, carti grele, pline de intelepciuni ma gandeam eu-ma simteam insufletita, inima imi batea intr-un ritm anormal care paradoxal ma inmuia, reducandu-ma la tacere. Uneori ma uitam la ea, in timp ce o ascultam vorbind si imi ziceam in gand ca e frumoasa. O fata frumoasa care pe deasupra mai e si desteapta. Si cum firesc e sa se intample cand intri in contact cu un om plin de calitati, m-am pripasit pe langa ea, incerc acum sa analizez daca din dragoste pentru celalalt sau din dragoste pentru mine, in dorinta de a descoperi in omul nou calitati si posibilitati pozitive cumva disponibile si pentru caracterul meu. O indrageam pe Sonia pentru ca ma gandeam, involuntar, ca semanam. Aveam o calitate deja, aceea de a-i recunoaste caracterul deosebit. Sa ne recunoastem, fiind intr-o anumita masura la fel, ne putem permite sa cerem, muteste, sa ne aflam unul in preajma celuilalt.
Sonia era un om plin de energie, mai mereu grabit, acaparat de teme la te-miri-ce conferinta, pregatind te-miri-ce referate. Eu aveam timpul s-o astept, sa profit de trecerile ei. O alta parte a energiei ei, mai ales cea de weekend sau cea cu care intretinea reuniunile noastre, o puneam pe seama semnalelor pe care i le transmitea acest nou personaj tacut si atent la ea, adica eu, tacerea mea ii sporea energia, punandu-ne de la inceput intr-o complementaritate. Incercam sa descopar, din umbra, atitudinea ei cand relationa cu alti oameni, sa vad cata atentie isi acorda sobrietatii si gravitatii sau cata disponibilitate avea pentru sufletele lor. Cand intalnesti oameni pe care ii simti capabili sa iti intuiasca fondul spiritual cumva intri mai adanc in tine, in contactul de zi cu zi, iti acorzi atentie in compania atentiei exterioare primite de la celalalt. Relatia noastra trebuia sa devina una adanca. Fireste, se plasa diferit in relatia cu mine, observam eu.
In sufletul meu, credeam ca are si ea de castigat. O ascultam cu atentie, o apucam de maini cand tacea, o opream cand voia sa plece, o fixam cu privirea. Eram prezenta, desi tacuta, ma gandeam ca ii pot castiga afectiunea prin tacere, una intr-un fel supusa. Ii eram supusa, asa cum firesc imi vine sa fiu cand intalnesc un om pe care il apreciez. O lasam pe ea sa fie personajul principal al relatiei noastre, rolul meu era de a-i inlesni apucaturile, nu de a i le zagazui- afisandu-le pe ale mele. Ii eram spectator, gandind ca aparentele de om foarte energic si plin de viata ascunde un ins ce doreste a fi ingrijit.
Prapastia dintre ceea ce eram si ceea ce reuseam sa exprim ma indemna sa imi pastrez timiditatea, preferam sa descopar ce are ea de spus, inainte de a explica ceva despre mine. Nu voiam sa ma tradez, aveam rabdare cu mine, sa astept in relatia cu Sonia, intr-o anumita masura chiar ea ma pregatea sa fiu, pe calea poruncii lui Goethe-Werde wer du bist! (devino ceea ce esti). Nu conta prea mult ceea ce eram atunci, conta ce urma sa devin, in preajma Soniei.

Un comentariu:

Anonim spunea...

test