Nu ti-as calca mainile decat in picioare goale

Nu ti-as calca mainile decat in picioare goale

Eu iti iubesc mainile pe care acum as vrea sa le musc sa le-ndoi sa le calc in picioare
Goale
Sa mi le infasor in jurul gatului sau sa le tin perna obrazului meu
Asa, ca domnisoara Pogany
Cand am inceput sa ma urc pe ele, noaptea in intimitate
Cand incercam sa ne cunoastem mai bine, timizi fiind
Nu stiam ca ele o sa se transforme intr-o nava incet indepartandu-se de mal, de pamant
Timid fiind, ma mangaiai cu talent, temator si prea constient de sensibilitatea-ti
Scoasa in afara
In empatie, in cearsaf, intre coapse goale
In lumea noastra vorbeam in soapta si ne potriveam corpurile
Dar nu tinea mult, vorbele ne suscitau simturile si-ncepeam sa le potrivim in tacere
In tacere imi dadeam drumul de pe mainile tale
Si ma opream in piept, in locul fierbinte
Eram tot sus si le vedeam
Misunand pe corpul meu, furnicatoare
Ca sa mi-l masoare sau urzeasca
Sa mi-l flauseze
Sa mi-l patrunda

Imi iubeai tu degetele si eu uitam
Ca nu-mi potrivesc gandurile intr-ale tale cu totul ca esti autist ca mi-e cam frica
Mi le sugeai si imi placea
Tu chiar existi, venit, nu esti din mine, plutitor ca o fantasma
Ma minunam si ma lasam inghitata, supta inauntru eu chiar dispaream
Treceau vieti intregi si nasteam suflete
Oboseam, incet mi se facea somn
Atunci ma urcam iar in mainile tale
Ele se transformau intr-o nava ce se indeparta usor de mal si de pamant
Ma culcam, cu genunchii stransi, pe punte

Nu ti-as apasa mainile decat pe inima mea