Introducere.

Introducere.

When me they fly, I am the wings (Emerson)

Daca vor sa fuga de mine, eu sunt aripile

marți

Cum iti amintesti





Cand eram mica existau trei familii. Familia mea, familia cu tanti angela si nenea liviu si familia cu nenea man si tanti marga. Si locuiam in forma de L. Si fiecare familie oferea cate-o fata, de aceeasi varsta. Eram Eu, Marilena si Anca. Ne ascundeam seara la anca in camera mare si ne pupam cu buzele noastre mici sa vedem cum e. Vorba vine buze mici, anca avea buzele foarte groase. Marilena avea tate mari, eu si anca radeam de ea ca si cum lucrul asta o facea vulnerabila. O puneam sa danseze pentru noi, i se potrivea cum avea sanii mari, de femeie. Sau dormeam la mine in camera, de amiaza, toate trei si ne pipaiam pe sub patura sa vedem daca o avem la fel. Si asa cum existenta noastra includea si planul secret, la fel si existenta celor trei sefii de familie presupunea planul cel interzis. Parintii lu' marilena se f. des. Si noi pandeam. In casele noastre, lucrurile erau foarte apropiate. De fapt, in copilaria mea lucrurile erau foarte apropiate. Camera mea de camera parintilor, apartamentul meu de apartamentul lu' anca, un etaj mai sus, parcurs mereu in fuga, in picioare desculte sau in soseste, apartamentul lu' marilena, ingredientele de prajituri ale mamei de ingredientele lu' tanti marga, uleiul imprumutat in cana si returnat cam in acelasi fel de cana, foile coapte la marga ca cuptorul ei era mai bun, muraturile noastre de muraturile lor in beciul blocului, cu castraveti si varza din butoi de-mi inghetau mainile cand mi le infundam sa aduc varza pentru masa de duminica, muream de nervi cand ceream cheia de la beci si tanti marga ma ruga sa-i aduc si ei, n-am inteles niciodata de ce nu aveam si noi cheia noastra; saniile din uscator, de fapt noi nu aveam sanie! Nenea Man, pot sa iau si eu sania din beci un pic?! Cand ne jucam la mari acasa, erau sanse foarte mari mai ales daca era in weekend sa-i auzim pe ai ei facand prostii. Ciuleam urechiile, descopeream ca usa sta brusc inchisa, ne deplasam usor pe calcaie si ne uitam pe gaura cheii. Aveau usa cu geam dreptunghiular, toate aveam geam dreptunghiular la usa camerei parintilor iar sticla era una invalmasita, ondulata, dincolo de ea se zareau formele albe. Iar eu vad si acum formele unduindu-se. Cred ca in felul acesta m-am gandit prima data la dragoste. Chestia aceea din spatele usii cu geam obstacol, rezervata parintilor schimbati. Ca sa faci dragoste trebuia sa fii femeie si barbat, sa fii matur, sa intelegi semne din priviri, sa mergi la serviciu, sa ai copii care vor mancare si asa mai departe. Ma intreb cum Doamne iarta-ma indrazneam ne uitam pe cheie, stand asa, una in spatele celeilalte, ca in desene animate?! Eram la un pas de doua fiinte incalzite care s-ar fi suparat ... s-ar fi suparat, s-ar fi crizat rau sa ne prinda, clar ne-ar fi articulat! Dar acele fiinte aveau o caldura puternica in urechi. Cand ma trimiteau ai meu afara, si spuneau hai jeni, du-te si tu afara, adica imi spuneau pe nume, jeni, apoi era acel "si tu", in care recunosteam usoara porunca, acea usoara porunca pe care doar tata stia s-o rosteasca, ziceam e clar. Insemna ca au chef sa se futa. Mie mi se parea foarte normal, imi dadea un sentiment bun, insemna ca se inteleg bine, se ivea iar izolarea speciala pe care o practicau din cand in cand, o izolare importanta pe care eu nu eram deloc geloasa, stiam ca dupa aceea se vor ivi in geamul de la bucatarie, cu cele doua chipuri zambitoare si frumoase ale lor, chipuri de oameni mari care au secrete, mama sprijinita in coate pe pervaz si tata deasupra cu mana pe umarul ei, intrebandu-ma ce faci jeni, mai mult ca sigur trimitandu-ma sa cumpar ceva bun, adica ceva dulce, vezi, asta insemna o familie fericita si armonioasa. Si plecam afara, adica ieseam pe usa, da' nu urcam imediat la marilena s-o chem afara, stateam o secunda langa usa sa aud daca se invarte cheia. Si se invartea. Noi care nu inchideam in veci usa cu cheie, adica tanti marga intra cu un ciocanit in usa, asa se intra pe usa noastra. Auzeam cheia invartita in usa si o zbugheam instant, ca mi-era frica, poate aveau ochi sa ma vada cum stau io pur si simplu, dincolo de usa, sau mi-era frica de urechile mele mari cu care as fi putut sa aud eu dincolo de ea, nici nu mai urcam la marilena, coboram direct. Da' mi se facea foame, instant. Nu puteam sa ma comport normal, adica sa strig din spatele blocului, mamiiiiiiiiiiiiiiii! imi arunci si mie niste bani?... mamiiiiiiii, imi faci si mie o felie cu zacuscaaa? ca nu mi-ar fi raspuns nimeni, si apoi nu voiam sa-i deranjez. Asa ca asteptam, adica nu prea reuseam sa ma detasez de usa inchisa cu cheia, pierdeam vremea in compania timpului care trebuia doar sa se scurga, deci ii asteptam sa se iveasca in geam. Oricum, cand era de strigat, strigam doar din spatele blocului; in fata blocului, adica la balcon nu strigam niciodata...hai la bucatarie s-o strig pe maica-mea!...asa ziceam. Si cand se iveau, eram linistita, puteam har domnului sa ma ocup, fara griji, cu joaca, sa urc in casa daca voiam felia cu zacusca, puteam sa strig sa-mi arunce mingea de badminton, la o adica. Locuiam iar cu toate usile deschise.
De fapt voiam sa spun ca dragostea era la un pas de noi, fete de clasele I-IV. Parintii nostri faceau dragoste si lucrul acesta nu ne mira deloc. Incercam sa nu ii deranjam, chiar si cand ii pandeam. Cand ne uitam la ei, povestind la masa de la bucatarie despre batatorul de covoare sau despre malul Muresului, ne uitam atent, vreau sa spun ca eu ma uitam sa vad semne care sa imi demonstreze ca sunt unele si aceleasi fiinte cu cele instapanite in geamul invalmasit. Sa fie clar, la mine in casa nu as fi permis treaba asta in veci, sa pandeasca marilena si anca la gaura cheii, nici gand. Dar la Marilena era altfel. Si serios ca ai ei se f. des, au si facut trei fete in total. Celelalte doua familii, adica eu si anca, suntem cate doi copii.
Mi-am amintit de toate acestea pentru ca am vrut sa folosesc cuvantul pruna intr-un textuletz. Si l-am lasat balta cand brusc s-au ivit tanti angela si fetele ei rostindu-l, rostindu-l in treacatul normalitatii dintr-un indepartat candva. Te-ai spalat la pruna... vezi, tu ca ti se vede pruna... futu-ti pruna ta de fata. Il folosesc ca sa exprime ce au acolo jos fetele mici si albe. De fapt eu si mama foloseam pasarica. Ele cu pruna. N-as vrea sa sune vulgar sau prostesc, in capul meu nu suna deloc astfel. Nu prea pot sa ma gandesc la altceva, sa nu rosesc subtil, pe sub cea de-a doua piele a obrazului meu cand aud cuvantul pruna. Nu suna erotic, suna a secret si copilarie. Copilaria suna in tot felul, sa stii...A fetite mici care isi pandesc parintii cand fac lucruri de oameni mari, a femei mari care au un anume DeNeinteles in ele, provocand Curiozitatea dar mai presus de ea, suverana incredere, a fiinte intortochiate si foarte diferite de mine. Ele stiau mai bine. Dar nu mai stiu cum ziceau anca si tanti marga cand exprimau bucatica de corp...M-am gandit de multe ori la gura lu tanti angela rostind cuvantul asta, pruna. Of, sunt lucruri care inseamna. Si atat. Ca ne uitam una la alta, imitand mamele, vezi tu ca ti se vede pruna, cum rosteam aceleasi lucruri cu gurile noastre mici ca sa ni le insusim; pe ele, mamele sa ni le insusim; ca seara ne era lene si ne adunam impreuna, ziceam hai, tu, cu mine sa ma pis, gaseam locul si ne tineam una alteia de panda, ca simteam iarba aia lunga si ascutita pe fund, ca ne puneam vata in chiloti ca sa avem si noi ciclu. Ca ne certam si tipam ca mamele noastre, ca ne rupeam scrisorile de prietenie, ca rupeam prieteniile si juram vesnica despartire, gelozia si posesivitatea, scarile urcate cu cea mai mare furie, de la geam aruncate in vazul tuturor portofelele vechi primite la schimb, asta-i proasta la cap, rochiile de papusi, vederile, pixurile, adunate in paturile mici si roz, ia-ti-le si dispari. Daca nu am fi locuit in aceeasi scara, am fi rostit si cara-te la scara ta! Asa ca ramaneau sa fie rostite cu alte prietene. Eram mici, cu vointa. Ca era un fel de salbaticie in noi, o lipsa de inocenta, tigancuse cu fusta agatata in chiloti. Stiu ca uneori salbaticia asta iese iar la iveala. Nu stiu, ca sunt lucruri de care depindem apoi o viata intreaga. In sensul dorului...fireste. Dincolo de ele stau senzatii care inseamna. Era in cuvant un intreg univers, e un intreg univers si astazi. Daca fiecare reamintire pe care am indreptat-o inspre gura ei rostitoare a adaugat continut si importanta cuvantului inseamna ca a si tinut-o vie. Sau poate e de-ajuns sa se pastreze in minte, sa gaseasca un loc care sa-i permita gazduirea, ca el sa-si desfaca din cand in cand din carnuri, umpland de data asta chiar gura mea. M-am gandit la felul lor de-a fi, mi-am amintit ca mai ziceau si pasare si m-am gandit ca erau diferite de mine si de mama mea, in ele exista o obraznicie, doar una a lejeritatii, nimic mai grav... iar aceasta a gasit cuvantul potrivit ei. Noi in schimb, mai plapande si rusinoase, am gasit pasarica.

Acum mi-e dor de moarte de ele, de cele trei fete, imi trebuie sa le gasesc si sa ma uit la ele, daca le-as putea vedea pandindu-ma, incercand sa ma cucereasca cu disponibilitatea lor tanara-tanara, sa vad cu ochii mei cat sunt de curioase si indraznete sau sa le vad fugind in talpile lor goale pe scari, sa le vad mofturoase sub sprancenele ridicate ale lui tanti angela si tanti mariuta. Zbierand si urland la elastic, sotron pana la epuizare, fugind speriate de moarte cu mana sub bluza imitand mingea de tenis jucand Sapte pietre! Fugi!!!...rempompi, polerim, polerasca, rempompi, rempompa pana le ardeau palmele, insirand foi si chitante, state de plata, acte pe betonul din spatele blocului, hai sa ne jucam de-a biroul, la naiba, unele ganduri devin organice. Si nu mai sunt ganduri...

Cand vad o usa inchisa in interiorul unei case nu pot sa nu ma gandesc ca acolo o femeie si un barbat fac dragoste...ca doar atunci stateau inchise, ele usile

5 comentarii:

M. spunea...

foarte fain textul... o rememorare, o viata intreaga starnita de un singur cuvant :) ai dreptate - un univers intr-un cuvant
si finalul foarte tare... iti lasa senzatia de a fi cu ochii in 4 :))

ce sa mai zic... toate amintirile acestea m-au trimis cu gandul la propria-mi copilarie... la tot felul de nebunii... :)

jenia spunea...

ma gandeam ca e important felul in care ne amintim, adica e relevanta forma pe care o ia amintirea; de ce ne amintim "asa" si nu "asa"...
amintirile mi se par niste "vieti mici"

si te intrebi cand conteaza ele mai mult?! cand incerci sa le invii, in disperarea melancoliei sau au contat deja!? Atunci, chiar atunci cand s-au intamplat (cauza sau scopul, hm)

adica te intrebi, ele se insurubeaza inca si astazi, sau au ramas fixate, una-si buna, atunci, in copilarie...(e cauza-efect, de fapt?)

hihi, oricum;
ma bucur ca ti-a placut

ruxces spunea...

fetitele sint intotdeauna mai zgribulite ca baietii in gesturile lor miniaturale de viata. dar sarm in copilarie au cu totii.
(nu stia el, proust, sarmanul, ca nu doar madlenele au aroma!)

Marinela Trifan spunea...

Prietenele, secretele, vecinatatea, toate sunt redate foarte frumos. Mi-a placut mult.

Marinela Trifan spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.