Introducere.

Introducere.

When me they fly, I am the wings (Emerson)

Daca vor sa fuga de mine, eu sunt aripile

vineri

Cît sunt de obosită.
Rînd nou
Cît sunt de obosită. Aş vrea o noapte întreagă să se scurgă în mine şi să mă umplu de somn aşa cum nivelul apei înghite într-un ritm complet surd pereţii cu fontă din cadă, să acopere somnul călcîiele, genunchii, burta, capul meu aşa cum volumul corpurilor umane acoperă zgîrie norii şi clădirile, şi metrourile şi lifturile dintr-un oraş aglomerat. Aşa cum apa se tîrîie pe crestele dintr-o pădure inundată. Să înghit o noapte cu totul aşa cum ai înghiţi un pui întreg sau un măr sau o pîine. Noaptea e plină de vise aşa cum e plină miriştea de cioturi, vise care mă zgîrie pe foiţele fine din creier, vise care mă amorţesc şi mă sperie, în fiecare noapte pentru mine se deschide o zonă densă şi încălcită prin care trebuie să răzbat cu un copil în braţe, în care sunete de carusel se amestecă cu paşii elastici ai unor animale odioase cu blana din sîrma de curăţat sticlele verzi, animale care rînjesc cu danturi perfecte şi umane şi care încearcă să se strecoare prin crăpătura unei uşi pe care o susţin cu greutate, să năvălească într-un hol pe care eu încerc să îl păzesc, în care se scurg trei camere separate şi-n care diferite cupluri învaţă să facă dragoste, un bătrîn cu părul alb tuns foarte scurt şi o tipă cu sînii mici, o bătrînă înaltă care iese în cămasă de noapte pe pragul camerei, şi un tînăr cu o tînără pe patul în care dormeam cînd eram mică. o zonă densă şi încîlcită în care peste sînii albi cu lapte coboară umbrele dintr-o uzină lungă şi neagră, cu schelăria dintr-un fier negru sclipitor, c-un piedestal şi trepte ducînd spre un altar la Intrare, trepte pe care se înalţă statura înfricoşătoare şi năucitoare a unui bărbat îmbrăcat cu haine de piele, o uzină în care dospesc cărbuni, privirea acestui bărbat care face din respiraţiile calde ţurţuri de frică, dar care totuşi nu poate să îşi manifeste adevărata natură, adică trebuie să se înfrîneze şi atunci prietenii mei din vis îl pun la încercare trîntindu-se în umerii lui; şi care la trezire mă face să tremur pentru că în minte îmi vine că l-am visat pe dracu; mă trezesc din visele dureroase scîncetele copilului meu, pe care l-aş înghiţi ca să stea cuminte înăuntru. Să-mi ţină de cald, să acopere cu pălmuţele lui dacă s-ar putea locurile prin care intră coşmarurile astea şi-n locul lor să visez ursuleţi şi furnici de pluş, cartonaşe cu prieteni necuvîntători, norişori şi răţuşte galbene. să îl înghit şi să dormim amîndoi nopţi venite unele după altele fără pauză, pînă cînd m-aş trezi cu ochii atît de limpezi, cu privirea atît de tăioasă că irisul ar scîrţîi la fiecare clipire

5 comentarii:

ora25 spunea...

:) vai ce mi-a plăcut de cuminţit prin înghiţit şi de foiţele şi de noaptea ca un hap.

jeniact spunea...

:)

azi pe ziua tin la textuletul asta, si-a facut rolul de amuleta, azi noapte nu mi s-au petrecut cosmaruri

Anonim spunea...

http://kaosmoon.blogspot.com

hidejenny spunea...

Offtopic, ai primit un premiu pe http://hidejenny.wordpress.com/2010/01/23/awaaard/ .

jeniact spunea...

hello jenny with a couple of n letters!

şi mulţumesc frumos, nu e deloc offtopic un astfel de premişor :)