Introducere.

Introducere.

When me they fly, I am the wings (Emerson)

Daca vor sa fuga de mine, eu sunt aripile

marți

mama&Copilul

Femeile au la gît medalioane cu orele de somn ale Copilului, cele mai norocoase au medalioane cu cristalele tetraedrice şi dodecaedrice din laptele de sîn pur, plin cu anticorpi de cuarţ, mamele se plimbă cu cărucioarele în timp ce bijuteriile atîrnă în ger peste gegicile groase de fîş. Se privesc unele pe altele în tăcere şi-n mojarul retinei mărunţesc fin oxizii zgribuliţi care se desprind de pe bijuteriile nobile navigînd prin aerul îngheţat, pentru a stabili care le este conductibilitatea electrică, eroică şi maternă. Doar roţile scîrţîie şi confruntarea alunecă asemeni vagoanelor pe mulurile imprimate pe zăpadă. Cînd femeile se intersectează, trecînd una pe lîngă cealaltă, medalioanele de la gît produc scîntei de lumină cu vîrful tăios care rănesc receptorii sensibili pînă cînd intensitatea depăşeşte pragul radiaţiei feminine şi se face mov de ciudă. Cînd mama cu Copilul care doarme noaptea cea mai lungă iese învingătoare, sub privirile fascinate şi umile ale celorlalte, restul bijuteriilor se sparg şi orele de somn chinuite şi perlele false din lapte praf se desprind din ghearele de aur şi argint, rămînînd pauvresitele plutitoare prin aer, dîrdîind în rochiţe de ninsoare. Cu pruncii agăţaţi la gît, cu sloiuri uriaşe în ochi, mămicuţele fug spre caselor lor

6 comentarii:

ruxces spunea...

parca sunt femei stelare cumva...

jeniact spunea...

chiar ca

MB spunea...

...iar acasa vor scoate copiii din medalioane si ii vor pune la reincarcat, ca si cum ar fi telefoane. Ceea ce copiii si sunt, fireste, atata timp cat mamele comunica mai usor prin ei cu ele insele.
n'est ce pas?

jeniact spunea...

:)
hello Mb,

deocamdata aceste maimutele pe post de telefoane nu pun la dispozitie decat functia Alarma! si Tonuri exersate la V maxim. dar cred ca pe viitor, da, va fi asa cum spui tu

mihaelaursa spunea...

draga jeni, ar fi o mare prostie ca jurnalul acesta al tau de mama sa nu se transforme intr-o carte. publicata frumusel pe hartie. pe langa ce scrii tu aici, prostioara aia a lui darrieussecq e apa de ploaie...

jeniact spunea...

of, am niste ochi plini de nesomn ca vad acest dragut comentariu de mai multe ori. nu-i bai, ocazie cu care imi si cade bine de mai multe ori. draga mihaela, multumesc, da pun pariu ca-ntr-un cadru cu bataie lunga si organizata m-as rataci.si mai sunt convinsa ca niste jurnale autentice de mamici ar arata asa, o pagina frumos scrisa, dupa aia sapte goale, dupa aia una sprijinind capu care cade de somn, dupa aia unele patate cu suc de morcovi, ia sa vedem ce editor se baga