Cîteodată mă îmbrac foarte gros pentru că trebuie să-mi fie foarte cald cînd scriu şi atunci în faţa laptopului deschis mă dezbrac de bluza subţire şi îmi trag un pulover de lînă pe mine şi-mi iau şosete groase şi pluşate în picioare dar timpul ăla dintre pielea goală şi zgribulită, pentru că aşa e pielea, şi zgîrieturile simţite prin ţesătura densă şi groasă de bumbac se transformă într-o senzaţie de absurd şi ridicol şi-n loc să apăs pe taste ca să scriu mă bag cu totul sub pled şi stau nemişcată şi mă încălzesc foarte tare pînă cînd corpul aţipeşte din cauza înăbuşelii
When me they fly, I am the wings (Emerson)
Daca vor sa fuga de mine, eu sunt aripile
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
"timpul dintre pielea goala si pielea zgribulita" - iata din nou un vers-poem (poemutz)!
pielea zgribulita s-ar incadra bine in bratele unui poemuţ
Trimiteți un comentariu