Tată fiică fiică mamă

Fiica mare o ia pe mamă din braţele fiicei mici. Braţele mici tremură şi atunci fiica mare îşi adună şi mai multă putere, o pune pe mamă într-un braţ şi cu celălalt o ridică pe sora mică. Acolo în braţ fiica mică adoarme şi-l visează pe băiatul tată că o salvează, trece în vis din braţul de soră în braţul de tată. Vai, tată, tu mă suni acum să întrebi de fetele tale şi să spui salut, sunt tata. Rămîi surprins cînd eu îţi răspund eu sunt acum tată aici, niciodată nu vezi ce răspund mai departe. Iar eu nu aud cum vocea tare formulează alo, alo, tu nu vezi prin Distanţă răspunsul. Iar eu n-aud călătoria răspunsului meu, cum să auzi o călătorie, mai sigur era să plec şi eu în călătorie cu răspunsul meu, dar sunt prinsă aici, sper să te găsească singur odatăşiodată. Pe final se vede o poză în care pare că mă descurc cu ele amîndouă. Şi să iei tu poza cu momentul ăla, e decupată din toată situaţia, ştiu că ţie îţi plac momentele. Şi soneria încetează. Dar eu rămîn în situaţie şi mă cuprinde o frică şi încep să plîng, mi-ar plăcea să sune iar telefonul, să nu fiu singură cu aceste două dormind, cel mai mult mi-ar plăcea să răspund şi să nu mai zic eu sunt acum tată aici