Introducere.

Introducere.

When me they fly, I am the wings (Emerson)

Daca vor sa fuga de mine, eu sunt aripile

vineri

Mama&copilul

În burtă au rămas jucării, o suzetă, cîteva rostogoliri pe care s-au pus pînze de păianjen, pînza de păianjen gîdilă cîteodată şi atunci eu îmi aduc aminte de mine cu burtă de parcă burta cu viaţă era un abţibild. Eduard s-a mutat în inimie, îi place că bate foarte tare şi cere să îl legene şi atunci el se apucă să îngîne de parcă îngînatul ar fi şi el un legănat. Aşa că uneori mă pornesc la cumpărături cu Eduard cocoţat pe inimie, şi mă distrez foarte tare cu el acolo mai ales cînd mă apuc să aleg merele, morcovii şi cartofii, fiindcă încep să sughiţ. Uneori îl mănîncă gingiile şi se apucă să-mi roadă din inimie, îl las pentru că nu doare deloc. E ca un extraterestru, nu-mi vine să-l cred, de multe ori nu-mi vine să-l cred, adică e acolo în pat cu dinţii lui, cîntînd, înfundîndu-şi în gură o sticlă de iribal, are ciorapi din magazin, pantaloni din magazin dar el e totuşi din alt aluat, se mişcă în acest afară, stă pe bancheta maşinii, mînuieşte aparate cîntătoare dar el e un Neafară. Aş vrea să se inverseze rolurile, să stau eu în el, ca să mă obişnuiesc. Şi senzaţia aceea că văzutul meu îi dă ultraviaţă, una în plus, care nu se vede şi prin care e el deosebit. Şi tot timpul Necrezarea asta cu care îl privesc, nu-mi vine să cred că a luat fiinţă într-o burtă. Aş fi mult mai împăcată să mi se spună că de fapt e adus, că e livrat pur şi simplu.

Deşi o să crească mare, o să meargă la şcoală, o să facă cumpărături, o să scrie la calculator, o să facă duş, eu tot o să mă gîndesc la el cel făcut. Ştiu asta. Existenţa lui făcută. N-a fost şi după aia a început să fie. O să fie puternic, o să sară dintr-o mişcare de pe inimie, şi-n locul lui ştiutul acesta o să rămînă

10 comentarii:

rux ces spunea...

inimia asta i-o zona centrala si o raspantie parca!

jeniact spunea...

o răspîntie cu popas

micadina spunea...

nunțeleg.
Uneori apar niște povești așa, nu prea metaforice, și când vin la ele să ne uităm una la alta, dispar.
Da de ce?

jeniact spunea...

ca să vezi că am ştiut că asta o să-mi zici :)
păi am scos poveştile pt că mi se păreau cam plictisitoare da şi cam prea personale. uneori mai confund blogul cu jurnalul

jeniact spunea...

ce tare m-a distrat cum ai spus- nu prea metaforice...

micadina spunea...

păi mie uneori și alea îmi plac, că-s așa, de oameni

să le mai confunzi și aldată

Anonim spunea...

:(( bine c-ai şters căci eu chiar am furat multe lucruri pân-acum, cu bună ştiinţă, nuormal, şi mă simţeam şi nu ştiu cum citind aşam că nu e bine şi că e ruşine şi că şi că. aşam parcă mă simt mai liberă să fur în continuare. cel mai frică mi-a fost când am furat o carte dintr-o librărie. în schimb cel mai mult îmi plăcea să fur legături de pătrunjel din piaţă.

jeniact spunea...

măi! :))

păi cum vine asta, adică procesele mele de vinovăţie îţi dau ţie acuma şi mai mult avînt!? Că aş putea să mă învinovăţesc şi mai tare acuşa! şi nu te cred c-ai furat o carte din librărie. ce carte era?

Anonim spunea...

ei, nu! era o carte care nici nu mă prea interesa, de fapt. adică "to the lighthouse". a fost un furt cu dedicaţie :D

şu spunea...

:) drăguţ