Introducere.

Introducere.

When me they fly, I am the wings (Emerson)

Daca vor sa fuga de mine, eu sunt aripile

miercuri

Are și o latură de matematică

Cînd Eduard adoarme eu mă bag într-un pătrățel de matematică. Și nici măcar nu-mi rămîn degetele sau picioarele afară, intru cu totul. Pătrățelul are un fermoar pe dinăuntru, cîteva minute mă joc așa, trag de el în sus și în jos, sună de parcă ar rula pe rulmenți de zahăr. Tu mă cauți prin casă însă din păcate pătrățelele nu se găsesc pe toate gardurile. În timpul ăsta eu respir liniștită în niște hîrtiuță. Cum e întuneric beznă și n-am nimic de făcut, scot din buzunarul de la bluză un biscuit și îl sfărîm cu poftă în palmă. Mai scot unu, mai scot unu, în total sfărîm patru. Adun firmiturile din colțuri și le bag înapoi în buzunar, să se facă din ele alți biscuiți, cine știe cît îmi vine să stau azi înăuntru. Aud cum mă strigi prin casă și din păcate îmi dau lacrimile. Mi le șterg cît ai zice pește, să nu ude pătrățelul de matematică și să fiu nevoită să ies afară. Mă întind și ating chiar bine dunga de jos a pătrățelului din cerneală tipărită. E o senzație minunată, să fiu așa măruntă, să pot atinge cu tălpile o latură de matematică. Recunosc, dacă mă mai strigi mult, o să mă ridic, o să-mi strîng liniuțele și o să zic daa. Hm, înăuntru e răcoare, data viitoare o să-mi înfășor pe deget niște fire de lînă la intrare. Dar cum ar fi să stau aici pînă mă găsești. Mi-ar prinde bine să treci printr-o spaimă. Sigur că ți-ar lua mult să dai de mine, dar apoi aș putea să renunț la ascunzătoare. Ce gene, îmi ajung pînă în tavanul de hîrtie, aș putea să adorm foșnind la ele, în sunet de poros. Dar cum ar fi să îmi fac apariția la tine în cameră, tu adormit pe jumătate de pat nefăcut, să te bat ușor pe umeri și apoi să mă prăpădesc de rîs de la reacție, eu plantată în fața ta și înfășurată ca-ntr-un capot, doar că din pătrățel de matematică. Unde ai fost, te-am căutat pînă la 2 noaptea! Oricum, sunt foarte greu de găsit, nu se știe în care caiet din sertar, sau bibliotecă, din clasa a doișpea, unul recent, unul de-al meu, unul de-al lui tata Tică, unul gol, unul pe jumătate plin, altădată într-un pătrățel cu scris. Unde să fiu, am făcut niște calcule

6 comentarii:

mihaeladitoscana spunea...

ce drăguuuț ai scris!gata,m-am hotărât:dau share!știi tu unde!:))

ora25 spunea...

nu credeam că pe marginile pătrăţelului se poate sta aşam ca pe laturile unei piscine. acuma mi se pare că se poate.

jeniact spunea...

știu eu unde, în căsuța cu alune :) share the square

@ora: e și avantajul că sunt niște margini de pe care nu se cade

Lanternativa spunea...

Calculele descriu doar s-ar putea-ul undeului, nu definitivul său, nu?

jeniact spunea...

mă distrezi :)

Lanternativa spunea...

Rar, dar se mai intampla :)