Liniştea e un rinocer de porţelan, cu o spinare peste care plesnesc milioanele de bastonaşe şi conuri. Liniştea e o lumînare balenă cu detonatorul din bumbac înăuntru, în burta balenei. Liniştea e sabia de lumină absorbită de pe perete în máculă, încălzind pupila ca un reşou, în timp ce Eduard sfîrîie cu ultimele lui puteri pe tărîmul treziei. Liniștea e o ureche de scafandru plină cu aripi de Alcidis Aurora timbrate. Liniștea e o gură umplută cu cerneală, din splendoarea unor cărți. Liniștea e un săculeț cu cîteva atingeri. Liniștea e o foarfecă. Liniștea e un semn roșu umplut cu STOP alb. Liniștea nu e om
When me they fly, I am the wings (Emerson)
Daca vor sa fuga de mine, eu sunt aripile
duminică
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
in urechiusa scafandrului se poate dormi bine, asa stiu eu :)
bine se poate dormi, lungit pe scăriță
eu cel mai mult şi mai mult ţin cu lumânarea balenă.
bine, atunci ți-o dăruiesc. cînd te întîlnesc
:) săraca, să se detoneze peste mine. mulţumesc, eu deja zic la lume că-i a mea.
cu placere. si nu-ți fie frică, că detonarea ei nu se resimte, cel mult ca un luminiș de scurtă durată într-o butelcă
Trimiteți un comentariu