Poezi

Statuia stă înăuntru cu părul ei pieptănat frumos
floarea care crește în fîntînă.
nemișcarea ei e coborîre în peștii mici cu burta de aur,
puterea ei e visul piatră
din care frica vrea să roadă ca o molie uriașă

sunt puțin zdruncinată înăuntru
am o prăpastie de jucărie în burtă
în fîntînă.
un om foarte bătrîn cu pipă și turn,
o voce cu corp de păianjen care urlă
o plăntuță cu tije sorbind lumina în tulpină de sticlă

cine viu are curajul să se bage înăuntru,
să se uite la statuie
puterea morților nu se amestecă cu puterea viilor

va trebui să ațipesc
pentru că somnul nedormit stă încolăcit în cap ca o podoabă degerată
o fîșie de țărm se desprinde de cap
și flutură în întuneric ca o foiță de aluminiu