Vis

Azi noapte l-am visat pe Papa Ioan Paul al 2 lea. Vedeam în vis de deasupra, un fel de palat, nu de înălțime mare, plasat parcă într-o curte, însă foarte foarte extins, avea enorm de multe turnulețe și semăna cu un castel de turtă dulce, sau chiar cu căsuțele de la intrarea în parcul lui Gaudi. Și Papa stătea între două turnuri, așa, așezat, și cred că la început lîngă el se afla Jung, pentru că mi-a trecut prin cap următorul gînd, normal, numai o persoană de însemnătatea lui Jung ar putea fi primită în audientă la papă. Dar apoi eu mă aflam între cele două turnulețe, față în față cu el, și îi atingeam obrazul cu mîna, și eram atît de impresionată de finețea pielii lui de om bătrîn (se simtea exact ca obrazul lui Eduard, incredibil de fin și tare, ca o piersică). Și mi-a citit gîndurile pentru că mi-a spus da, de la mama moștenesc, exact așa era și ea la bătrînețe, fără nici cel mai mic rid. Fața lui era albă și luminoasă, și sfințită, nu știu cum să spun. Pe degete avea două inele, de-o frumusețe nespusă, unul cu piatră verde și unul de piatră roșie. Am primit inelul roșu, dar cînd mi l-am pus pe deget piatra roșie s-a făcut mică, mică, un punctuleț în mijlocul suprafeței care înconjura piatra prețioasă...Iar inelul părea acum de piatră.
M-am trezit imediat din somn, eram așa de bucuroasă și impresionată în suflet. Cu imaginea numinoasă a feței părintelui. M-am gîndit că e un dar pentru o rugăminte fierbinte de-a mea, și am fost foarte recunoscătoare. Spre dimineață am visat niște bazaconii, nu-mi mai amintesc mai nimic, un tip uriaș, cu niște egări negri și lucioși trași pe picioare, umblînd pe niște holuri, intrînd în tot felul de camere de cămin tra la la