Ce bine e să stai în picioarele goale pe niște gratii de lumină pe covor. Ține de felul în care intră prin faldurile de perdea lumina de noaptea în cameră, cînd toate luminile artificiale din casă sunt stinse, poate în afara unui beculeț de laptop în standby sau a unui ecran fosforescent de televizor din camera învecinată. Te ridici de lîngul copilul culcat, mișuni după te miri ce prin întuneric și dai brusc de ele, le vezi uniforme pe jos. E foarte frumos, parcă le și poți simti poroase și răcoritoare sub picioare, iar dedesuptul dedesuptului dedesuptului grătarului de pe covor, parohia părintelui Fairing din V, mica enclavă de lumină și enoriașii cu coadă gri, șobolanii cu nume de sfinți