eu am rîs n-am zis nimica

Am pus mîna pe picior și cînd am pus mîna pe genunchi am văzut cum era apătos ca un burete și atunci am strîns genunchiul în mîini, am stors genunchiul să fie uscat, of, ridică-te am zis, l-am ridicat, l-am luat în mîinile ude de la strîns și era frumos ca o floare, era prăfos și lucios în același timp și atunci mi-a căzut o lacrimă pe el, am zis în gînd asta-mi mai lipsea, să se umfle iar genunchiul, poate o să-i dau drumul, așa umflat, să parcurgul drumul ca o bărcuță. Mi s-a făcut somn, că așa mi se face mie somn de-o vreme, pe nepusă masă, și mi-am așezat obrazul pe genunchi, și atunci am tras un pui de somn pe articulația cea mai puternică, și toate gîndurile de somn au zdrelit genunchiul și n-au mai zdrelit capul. După aia mi-am pus ochelarii de soare și bărbia pe genunchi și am privit așa în gol cu ochelarii de soare, și era o liniște incredibilă și în liniștea aceea incredibilă m-am gîndit la x și la y, i-am fixat cu ochelarii mei de soare, și i-am trimis în gol, noroc cu ochelarii mei de soare că habar n-aveau că-i trimit în gol, doamne, ce mă prăpădesc de rîs, doamne, ce mă prăpădesc de plîns. Ucigă-i toacă, mare scofală cum și-au pus ei amprenta, de parcă nici n-ar fi existat înaintea amprentei, de parcă au avut un plan cu amprenta de la bun început, am încercat să calc cu genunchiul amprenta, și din semnul de pe genunchi vechi de cînd aveam 7 ani a început să curgă sînge, exact ca atunci cînd aveam 7 ani, așa că mi-am dat jos ochelarii și i-am pus pe sînge