Poezia din șosetă

Și uite, vine seara, i-am arătat pe hartă, și așa se mai termină o a catralioana parte. Catralioană frumos împachetată în vasele spălate și firmiturile adunate, în mulțimea de fire de praf și suprafețe de masă șterse, în aburii de legume și hăinuțele schimbate. Bine, acuma uită-te la sacul verde de gunoi, e prima dată cînd apare așa ceva pe hartă, foarte bine că s-au gîndit unii să facă saci verzi de gunoi, dacă te uiți atent poți să observi cum a îmbărbătat un pic culoarea pitorească într-o seară cu o masă foarte lungă plină, domnule, plină ochi cu șervețele cu aloe și hîrtie albă și pîine și cutii și sticluțe, pe hartă nu se vede dar a mers totul foarte repede, am îndesat cornurile, pungile, hîrtiile, cutiile, apoi mi-am pus mănușile de catifea și am început să spăl vasele, ce extraordinar, se vede pe hartă cometa din vase spălate? Strălucește, nu-i așa, uite cum plînge cometa din ibrice, nebuloasă, uite un șervețel umed din aloe, nu mai plînge cometă tolomacă, te apropii de soare. Uite-te acuma la punga cu șosetuțe de pe hartă, punga cu toate șosetuțele răsturnate, așa m-am gîndit căutînd o pereche de șosete pentru culcare, că dacă le las pe celelalte temporar răsturnate, eduard o să adoarmă mai repede decît de obicei. Și așa a și fost! A adormit cît ai zice pește! După aia m-am ridicat și am pus pe întuneric șosetuțele la loc, și punga la loc și jucăriile de pe jos la loc, și pentru că mă grăbeam am atins în întuneric hipopotamul din greșeală și a început să cînte hipopotamul roz, am așteptat să treacă cele 30 de secunde, nu m-am impacientat, că știam cum doarme eduard buștean. De-aia lîngă buștean e un hipopotam roz pe hartă, să știi. Cum unde-s io pe hartă? Cum ce mă iau la harță? Gata, am culcat aburii, șosetele, hipopotamii, cutiile, șervețelele, mă duc în camera mea cu spumă și căldură și oglindă, curge apa frumoasă, făinoasă și bățoasă peste cap și păr și genunchi, cade apa pe cometă. Închide puțin harta, că sunt dezbrăcată. Nu se mai vede nimic, doar o pereche albă de șosete groase, sunt eu băgată în șosete, citesc o carte. Ups, încep gîndurile secrete. Oare o să-i placă lui eduard de mine cînd o să fie mare? Nu pentru că sunt mama lui, mamissima lui, mămuca lui, ci să-i așa cum îmi place mie de el, nu numai pentru că e băiețelul meu ci pentru că e foarte interesant. Uite o poezie în șosetă!

Băiețelul meu are o inimioară din legume și cărniță
O bătaie în ușă...
Protecția consumatorului la ora asta?!
Am primit reclamație de-un ritm de inimuță cam...
La ora asta?
Doamnă, faceți un pas în față!
Un pas la ora asta?!
Fie, pășesc un pas în față, păi ce să zic, cred că din cauză că i-am gătit eu multe legume și fructe...
Așa ceva nu se face!
Se face tocăniță și fripturică și poprică!
Mămică!
Vedeți?! V-am spus! El iubește gustul fructelor în drum spre soare