Sonia

"Ele nu amagesc, nu mint, nu denatureaza sau retuseaza, ci anunta naiv ceea ce sunt si ceea ce gandesc. Sunt suparatoare si inselatoare numai pentru ca noi nu le intelegem. Ele nu intrebuinteaza nici un soi de de artificiu spre a disimula ceva, ci spun in felul lor, pe cat de limpede posibil, ceea ce alcatuieste continutul lor. Ne putem da seama si de ce sunt atat de specifice si de dificile: experienta arata, intr-adevar, ca ele se straduiesc mereu sa exprime ceea ce eul nu stie si nu pricepe"

Vocea ei calda si echidistanta alaturi de senzatia de infinita intelepciune ar fi trebuit sa ma zideasca in spatele unor momente de mare solemnitate si revelatie, sufletul meu devenise calator odata cu primele cuvinte, pe masura ce povestea visului inainta, eu ma infundam intr-o lume cu ciripit de pasari exotice sub un colt de cer albastru adanc, alergand campii inverzite printre cascade si rauri curgatoare, lasand in urma arbori sacri cu frunzis dens de un verde tulburator, ma simteam cuprinsa de o mare bucurie si o emotie de o putere incredibila, din cand in cand o priveam pe Sonia incercand sa ii multumesc cu privirea ochilor mei. Ascultam increzatoare in aceste explicatii izvorate din minti instruite si distinse, convinsa ca e doar inceputul si ca tot ce va urma imi va fi de mare folos. Credeam ca vorbele ii apartin, mi se parea firesc sa ii apartina, Sonia mea era atat de desteapta, Sonia avea darul de a intelege lucrurile adanci si de a le expuna cu o critica chibzuita, am admirat-o mereu pentru usurinta cu care ii simteam exercitata influenta si darul pe care il avea in a umple intelectul meu de nazuinte misterioase si dorinte ale caror natura nu reuseam s-o dibui pe loc. Sonia era insa prudenta, cea entuziasmata si repezita eram eu. Dinamice eram amandoua, dar patrunzatoare cu adevarat era Sonia.

Cuvintele apartineau omului care, povestea ea, i-a schimbat viata.

"Visul este o mica usa ascunsa in lacasul cel mai launtric si mai intim al sufletului. ea se deschide in acea noapte cosmica primordiala ce era suflet cu mult inaintea existentei unei constiinte a eului si ce va fi suflet mult dincolo de ceea ce o constiinta a eului va putea atinge vreodata"

Nu stiu de ce, dar atingea cele mai sensibile corzi in sensibilitatea mea, trezea simturi invechite intr-o constiinta adormita, aveam senzatia ca am asteptat dintotdeauna astfel de vorbe si ma consideram mult prea norocoasa s-o am alaturi pe Sonia in aceasta calatorie.

Poate ca amintirea mea nu reuseste sa le redea fidel, dar stiu ca emotiile mele din acea seara, cand am descoperit prin Sonia intelepciunea si viziunea unui mare om, au constituit prilejul unei fericiri nefiresti. Voiam sa citesc si sa aflu cat mai multe, voiam sa mentin deschisa calea acelui entuziasm care imi dadea siguranta ca am descoperit ceva foarte propriu adevaratei mele naturi.

Si incerc sa redau starea, cat de tare imi doream sa aflu mai multe pentru ca stiam atat de putine.