Ciorneciorne

Pe burtă stă o văcuță, stă o gîscă, un măgăruș, o capră, o casă roșie. Sub burtă e o mînă moartă care tot vrea să mîngîie ca să își revină. Mușchii stau grei peste ea, ca niște plapumi roșii umplute cu vatelină de fier. E bine așa. Ridic văcuța de lemn de pe burtă și mă uit cu bucurie la grosimea ei, ea n-are în burtă decît lignină, foițe lăcuite și tari de lemn, e frumoasă foc grosimea ei. Mi-ar plăcea și mie o burtă densă, din celuloză. Să fie fină fină, să alunece degetele pe ea, să fie șlefuită pînă la sînge, să-ți vină să-ți freci nasul de ea, să fie un ghețuș, să fie o părticică dintr-un arbore uriaș, retezată de-o chimilioară