Introducere.

Introducere.

When me they fly, I am the wings (Emerson)

Daca vor sa fuga de mine, eu sunt aripile

marți







Am pornit-o spre casa, cohorta cu o singura fata. Si n-aveam lance sau pistol aveam doar cizmele din piele intoarsa cu care calcam pe zapada suieratoare, paltonul tunica cu nasturi mari de fete la scoala, zapada scartaia si mie zgomotul acela imi strepezea gura si buzele ei de sticla, aveam parul tuns scurt cu breton, cand ma uitam in oglinda mica din fata mea vedeam o soldatoaica cu ochii facuti din doua bucati de paienjenitze si pantecele lor, acolo ochii mei au doua baltoace de pamant negricios, doua guri de apa neagra dintr-o fantana aruncata in afara curtii. N-aveam decat o inima optimista pazita de frica. Ma uit la fata mea si nu vad decat genele lungi arcuite, ele sunt sageti indoite in gura moale si plina de albus de ou batut a unor ingerasi ochiosi. Aveam carti in geanta mea albastra pe care nu le puteam citi pentru ca mamele stateau cu trupul lor la mine-n maini, stateam desculta si picioarele mele erau inghetate in distanta mare dintre membrii familiei, nu stim sa mai ajungem unii la altii. Sufla un vant rece, amortitor in bucatarie iar eu ma gandeam ca e stupid sa locuim cu geamurile deschise in poftele lumii, sa locuim intr-o casa fara geamuri, zbuciumata si rece, pandind lipiti de zidurile de rezistenta. Ma gandeam sa facem un om de zapada si vedeam omul de zapada format din zapada amestecata laolalta cu farfuriile adanci de vesela galbena, vedeam cum rostogolim bucata de bulgare prin stratul alb de pe covorul inflorat din hol, pentru mijlocul omului de zapada il rostogoleam, consistenta lui devenea si mai tare si mai tare cand in masa lui se invartea durigata si canapeaua, si paharele de cristal din vitrina si creioanele dermatografe ale mamelor si izmenele barbatilor si viata intreaga, ah. Omul de zapada avea ciocul din staniol, iar ochii lipseau pentru ca era un om de zapada orb. In cap avea o oala plina de sarmale fierbinti, clocotind in smantana de casa. Ma gandeam sa il ducem in camera mare, centrul gospodaresc si intim al casei noastre, s-o umplem de mirosul de tihna si de iubire. Ma uitam la casa mea plina de surori care se rasteau unele la altele luand exemplul mamelor care se rasteau unele la altele, formandu-si ticurile din buzele nevrotice ale mamelor, surori prinse in capcane autiste, lipsite de empatie.
Cohorta se evapora si ramanea doar fata. Fata se punea pe plans si strangea din dintii ei mici si rotunzi pana strangerea forma in gura ei bulgari de calciu si saliva, inghetati ei se depuneau ca stalactitele pe cerul palatin, impungand in limba ei ce devenea taioasa. Plangea ani intregi si lacrimile se derulau tepene unele peste altele formand bulgari sarati ce se depuneau pe nasul ei rosu pana el se facea de clovn. Limba taioasa desclesta gura pana atunci inchisa in ea insasi, o gura-sageata indreptata inauntru, spre directile ei personale, dar mijita in semne si taceri tasnea facand-o astfel sa loveasca in afara, sagetand plangeri, frustrari, adevaruri ce-o raneau; inconstient sau evident, razbunandu-se. Mamele si barbatii se uitau speriati, raniti de durerile ascutite ale gurii ei, plangand cu lacrimile lor mari si ridate pe margine, impotmolite in nasurile de clovni la randul lor. Astepta ca sagetile sa se lipeasca de fruntile lor, acolo sa sune ca niste carlige din baie cand le dezlipesti de faianta lor, pac. Sa suga cu trompele lor toata puterea de schimbare si energia pentru aceste neelectrice Demhersuri, framantand in pumnii ei albi pana la Dumnezeu, pana la formele coapte si bune de hranit ce-ar iesi, calde si darnice. Da, cu ele sa hraneasca vietile lor pana cand ei cu burtile lor pline ar fi cuprinsi de-o senzatie grozava de toropeala si liniste universala, culcandu-se unii langa altii, coborand din mainile terapeutice ale fetei si apucand in schimb mainile lor, incetand a mai cauta scapari si iesiri de urgenta, adormind in mirosul pofticios de sarbatoare frumoasa, respirand in cifre consecutive si cuminti. Hraniti in propriile lor case, mamele si barbatii satisfacuti ar ramane laolalta, adormiti trup in trup.

Si ochii mei au dedesupt doua maluri esuate, doua valuri de mare neagra. Imi ung degetul cu limba si sterg darele de maluri, le imping pana dupa urechi, unde se aduna in creste. Acolo se topesc oamenii de zapada

3 comentarii:

M. spunea...

wow... deci nu imi vine sa cred ca citesc :) exceptional... modul in care realul se sparge in imaginar, in amintiri, in dureri, in oameni orbi de zapada :)

ai un stil foarte apropiat de cartarescu :) imi place ce am citit, asa ca nu te superi daca te pun blogrollul meu , nu?

foxy spunea...

nu ma supar, cum sa ma supar? :)

M. spunea...

atunci e bine :P