Fata de piatra

Ca si cum bazinul meu e plin de pietris, de beton. Ca si cum ceara s-a intarit inauntru unind toate matele intre ele, lipind laolalta ficatul si pancreasul si rinichii, incleindu-le de nepatruns. Si lichidul incearca sa se scurga cautand o iesire din masa inchegata de piatra. Ca si cum deasupra vasului ar sta o fata cu pelvisul de piatra. Eu sunt fata aceea. Ma chinui, plina de mortar sa scap de lichidele mele, am senzatia ca as putea cadea cu totul, urmatoarea scurgere sa ma cotropeasca si din mijlocul meu sa nu ramana decat un fir, decat o subtirime de salcie. Poate el a turnat boltari in mine si acum sunt grea. Oare pantecul meu seamana cu o bolta, poate cu un cer al gurii unde se intersecteaza vointe in forma incrucisata formand ogive din carne, poate simt o limba moale pe cerul gurii mele pantecos, lingand cutele capastrului de vointe. Cineva vrea sa imi conduca pantecul. Ma vad dinafara, ma vad cu ajutorul a doua maini care ma incearca in jurul pantecului, doua maini care incearca sa ma miste dintr-un loc al meu intr-altul, eu astept acele urme de cinci degete pe pielea mea roz, eu astept forma unor talpisoare mici pe soldurile mele, talpisoare care sa urce pe spatele meu in sir indian, in marunt sir indian. Sa-mi urce pe gat talpisoarele, funambule pe venele mele subtiri, sa-mi intre in gura, sa mi se lipeasca de cerul gurii adevarat. Sunt plina de pasi incimentati ce pasesc in mine, cu pasi grei de fata grea. Grea de somn, de ore intarziate de lungana sambata, grea de ochi care poftesc doar culcusul canapelei galbene