Introducere.

Introducere.

When me they fly, I am the wings (Emerson)

Daca vor sa fuga de mine, eu sunt aripile

joi

Sleeping pills



De ceva vreme m-am imprietenit peste masura cu sufletul si starile prietenei mele de 48 de ani, asa ca daca ea se trezeste noaptea la 3 ma trezesc si eu, daca ea e nelinistita sunt si eu nelinistita. Intelegeam lucrul asta foarte bine cand dormeam la doi pasi de prietena mea, stiam ca sa fiu treaza e semn ca ceva nu e bine in camera ei, uneori o auzeam chiar plangand, suspine, fugeam indata la ea sa vad, sa o verific. O trezeam linistind-o ca e doar un vis, o pazeam cateva minute in plus, rugandu-ma sa plece iar pe taramul viselor, desi nici acolo nu era bine, ca o chinuiau fara mila. Dupa aceea ma duceam inapoi la mine in camera dar gandul ca ea n-o sa mai adoarma dupa un vis inspaimantator nu ma ajuta deloc, asa ca ramaneam sa ma gandesc in continuare la tot felul. Altadata, de niciunde, treaza, stateam cu urechile ciulite sa ma asigur ca nu plange cu ochii deschisi, desi nu stiu cum e mai grav, sa plangi in somn sau sa plangi treaz. In zilele acestea de multe ori am avut senzatia ca ma trezesc venita de niciunde, ca nu am nicio legatura cu locul in care ma gasesc asezata ca o papusa treaza, nu stiu cine ma aduce in stare de veghe. Daca ma trezeam pur si simplu, din vise la fel de tulburatoare poate ca ale prietenei mele, in linistea noptii langa ochii adanciti ai lui Houdini incercam sa le analizez, sa le interpretez, stateam nemiscata, de frica probabil, ma agatam de ele sa aflu ce vor sa imi transmita. Dimineata, se pastra doar sentimentul trudei intelegerii visului si senzatia de toropeala gretoasa, ameteala. Alteori, ca un paznic stateam, atenta sa vad daca in camera cealalta prietena mea doarme, nu se auzea uneori nimic, si totusi asta nu ma potolea. In fiecare zi cand se pregatea sa plece la serviciu, o tuleam iar din pat, peste corpul cald al lui Houdini, de-abia asteptam sa aflu daca s-a odihnit sau nu. Erau zile in care taceam pur si simplu, o lasam sa se pregateasca, o lasam sa plece, taceam in pat. Cand imi spunea ca a dormit greu, sa dormi greu inseamna mai mult sa nu dormi, sa te foiesti, ca a visat urat, ca s-a trezit la 3 noaptea, eu taceam iar, nu voiam sa spun si eu la fel, mama, nu voiam decat sa ii risipesc temerile desi speriata eram laolalta cu ea, ca situatia e grava din moment ce ne tulbura si bantuie pe amandoua. Dar poate era si este in continuare doar faptul ca m-am solidarizat peste masura cu ea.
Sa nu o las singura, ma trezesc cam la aceleasi ore la care se trezeste, sa vad situatia prin care trece visez vise greoaie, dar frumoase, parca pline de intelepciune. Acum nu mai dorm la doi pasi de ea, dar stiu ca se trezeste la 6 dimineata in fiecare zi pentru ca si eu ma trezesc in fiecare zi la 6 dimineata. Intr-o dimineata s-a trezit, s-a spalat pe fatza, a inceput sa planga, i-a fost frica si s-a asezat in genunchi in fatza patului rugandu-se la Dumnezeu sa ii dea putere. In dimineata aceea am zis si eu tatal nostru de 3 ori, agatandu-ma de intamplarea dintr-o alta, alta seara cand am tinut-o strans de maini si in gand m-am rugat fierbinte, tatal nostru de trei ori, fara sa imi dau seama. Atunci rugaciunea mea a ajutat-o, poate a ajutat-o disperarea cu care imi doream sa se intampla un miracol, cat de mic, de marimea unui gand bun.
In schimb seara, adorm fara sa imi dau seama. Aseara, tot asa, pe furis, bucuroasa ca nu spune nimeni nimic ca adorm hop-si-asa, fara sa dau socoteala pregatirilor pentru somn, fara sa stau in picioare pana se ridica pernele galbene, pana sosesc paturile, fara sa hai sa facem patul. Am adormit peste elefanti si cand l-am auzit pe Houdini cu o voce in soapta, secretoasa, sa ramanem asa, peste elefanti, adica peste cuvertura, m-am bucurat enorm ca face o exceptie. Ca nu trebuie sa mai fac nimic, decat sa imi tin ochii mai departe hipnagogici. Chestia cu adormitul clandestin imi place in general, desi nu ma abtin de la o anumita stare de jena sau frica, ochii mi se inchid, dar parca il simt pe Houdini, pe cine altcineva, cu el dorm de obicei, ca isi da capul peste mine si imi analizeaza ochisorii. Cum eu presimt lucrul asta, ii deschid, socializez aparent cu el, imi validez prezenta, si ma rog sa isi dea capul inapoi la el, sa pot sa ii inchid linistita. Totusi, nu e numai asta, e aici si un fel de optiune pentru solidaritate, sa nu il las singur, desi mare lucru sa ramai singur la 11-12 noapte cand oricum esti obosit ca ai muncit 10-11 ore in fatza unui calculator, cand oricum ziua e sfarsita si noaptea-i peste tot. Mie mi-e rusine sa adorm pur si simplu, daca cineva se gaseste langa mine. Din nou, somnul pe furis e foarte dulce.

3 comentarii:

rux ces spunea...

asta este ceva special

"Mie mi-e rusine sa adorm pur si simplu, daca cineva se gaseste langa mine".

e ca un fel de dragoste mica.

Anonim spunea...

la fix spus "dragoste mica"...caci dormind ani buuuuuni cu o sora (mult mai) mica si foarte povestitoare, adormitul meu ar fi fost, serios, cam tradator

de la dragostea mica se trage, chiar ca

Anonim spunea...

oricum cine adoarme primul e vinovat. orice-ai face. :)