E cald, nu-i asa

Aerul e cald, tricoul se intinde de la picaturile cazute de pe umerii uzi odata cu primul pas facut in afara dusului pana la urmele genunchilor calzi si rotunzi ai fetei care se urca in pat langa carte. E cald si tricoul se intinde mai departe, de la mintea concentrata inspre balconul complet asfixiat de aria lui geometrica limitata intorcandu-se repede la gura mica care inghite intregi toate picaturile de apa plata rece ca gheatza in bucatarie. Picaturile ramase pe suprafatza covorului rosu s-au uscat pe burtile unor furnici obosite si complet ametite, caldura excesiva, oboseala, fibra, un du-te-vino neincetat, gata, picaturile s-au uscat atat de tare incat au crapat pe pantecele lor firave, capetele s-au strans si s-au retras spre mijlocul subtire al insectei, incet a trosnit uscat si el. Brusc, tricoul nu se mai intinde, urca peste buzele reci ca gheatza si cade pe randurile severe ale cartii pe care le mai inmoaie. Aerul e in continuare cald, plin de furnici asfixiate de ariile lor geometrice minuscule. Fata fara tricou se indreapta spre baie