Introducere.

Introducere.

When me they fly, I am the wings (Emerson)

Daca vor sa fuga de mine, eu sunt aripile

miercuri

Camera

Imi era putin rau dar nu imi era mila. Stateam culcata pe covorul mic din camera mea si incercam sa tin ochii inchisi. Voiam doar sa stau pe covorul mic si sa-mi inghit gandurile. Ca nu stiam despre ce e vorba in ele. Pur si simplu imi ardea pielea din jurul ochilor, acea piele cafenie care arde. Aveam doua vanatai pe mijlocului genunchiului. Am facut cu o carioca alba un semn de gura, sa formeze toate trei la un loc o infatisare. Ca asa e, iti vine sa faci nimicuri. Semnele de mama de pe burta pot fi atinse unul cate unul in momente ca astea. Dar semnele nu-s dale. Sau venele subtiri din tampla pipaite in continuu, poate o ora intreaga. Te trezesti cu zeci de corpuri geometrice trasate de degete pe covorul mic. Plin de ele. Nici nu stii cand ai apucat sa le faci pe toate. Dar cel mai tare linistea. Ea aduna in jurul corpului o blana de urs, te intrebi cum reuseste, e grea si apasa fix in piept. Deci nu pentru ca e cald afara, dar din cauza blanii de urs alb ai o greutate in piept. Ca asa e in momentele astea, minutele sunt polare, dureaza nesfarsit. Ca si vanataile, de zici ca sunt semne profetice. Dar nu-s. Nimic nu e profetic prin zona, doar liniste si constiinta statica a tuturor respiratiilor. La asta se reduce totul. Si o s-o tina tot asa. Nu-i nicio evolutie, camera e nemiscata in jurul corpului fixat pe covor ca o pioneza. Altadata covorul ar fi fost tare, acum nu e. Minute nesfarsite si nici cea mai mica senzatie de disconfort. Sa zici c-ai amortit, ca nu-ti mai simti spatele. Altadata, acum nu. Ca toata concentrarea e in cap, nu prea ai cum sa cobori mai jos. Mainile se ating cu semne si vanatai, dar gesturile automate plutesc in universul camerei, nu se leaga. Ea nu-i abstracta, dar e ca si cum ar fi. Nu-i nicio continuitate, e o insiruire de secvente sparte, doar pare ca-i continuitate. Eu zac mai departe pe covor, dar e ca si cum n-as fi zacut pana acum

4 comentarii:

ruxces spunea...

"Semnele de mama de pe burta pot fi atinse unul cate unul in momente ca astea. Dar semnele nu-s dale. Sau venele subtiri din tampla pipaite in continuu, poate o ora intreaga. Te trezesti cu zeci de corpuri geometrice trasate de degete pe covorul mic. Plin de ele. Nici nu stii cand ai apucat sa le faci pe toate. Dar cel mai tare linistea. Ea aduna in jurul corpului o blana de urs, te intrebi cum reuseste, e grea si apasa fix in piept."
e spus frumos al naibii...

jeny spunea...

sa ghicesc!
ruxces e pe insule grecesti.

foxy misses ruxceees

ruxces spunea...

endaxi, kiria foxy. ime sto paros.
iamas!

jeny spunea...

cheers!