Cineva mai sus de mine

Ma gandesc oare cum ar fi sa existe cineva care n-a mai existat pana acum, sa ma rujeze cu un ruj rosu pe buze, sa imi masoare corpul cu privirile lui adevarate de-acum, cum ar fi oare sa nu fiu singura in aceasta incapere pe care o tin in ochiul drept, sa-i arat cum sa fie cu mine, sanii mei plini de desene, sa-mi dea sa mananc dimineata si apoi sa-l invat sa priveasca cu mine in oglinda ore in sir vedenii, sa ma imbrace in rochiile mele pline de vapori si dantele, sa stie sa se aplece sa ma incalte in pantofi de lana, cineva care sa-mi mangaie gleznele din aur subtire, mai departe cineva care nu stie cum e sa faci dragoste, cineva in picioarele goale cand e frig afara, cald si vulnerabil, ascuns de mine in aceasta crapatura luminoasa de lume, cu panze de paianjen colorate si pline de flori sub forma de coronite, cineva cu care sa dorm legata de mana, nu ca-ntr-o stramtoare, dar ca-ntr-o poveste de singuratate cu o pasare care nu intelege ce e aia sa zboare