In parc

Ne punem toţi la locurile noastre, fata cu căruciorul galben, paznicul cu uniformă albastră şi walkie talkie la spate, tanti cu teneşi roz, cu walkie talkie la buzunarul din spate, care curăţă toate frunzele şi toate firele de păr ale copacilor şi arbuştilor, omul slab şi scund care stă cu spatele la alee şi moare pe dinăuntru, cu o plasă albă plină cu mere lîngă el, minifotbaliştii guralivi cu tricouri de kapetanos si minge albastră în plasă, muncitorii jerpeliţi pînă-n dinţi, cu maşini de tuns iarbă şi sticle albe de vodcă


Stau pe bancă, citesc, Eduard doarme, vine o fetiţă care mănîncă înghetaţă în rochiţă şi pantofi de lac, se aşează, îmi dai un serveţel umed? îţi dau, nu zîmbeşte deloc, se uită cu atenţie la mine şi la eduard, ridică din coş nişte jucării, el de la cine primeşte atîtea jucării? de la părinţii lui da el cîţi părinţi are? păi doi, mă uit mai încolo la mama ei, cu părul roşu prins în coadă, fumează şi vorbeşte la telefon, cînd o privesc iar pe Bianca nu-mi vine să cred, e plină de flori mici pe rochiţă, pe pantofii de lac negru, îi ies din şosetele albe, sunt o grămadă şi-n îngheţată, copila linge liniştită, mai ales marginile ca să nu-i curgă pe jos, ce cărticică citeşti acolo? o cărticică de oameni mari, el în ce grupă e, păi nu e, că-i foarte mic, tu în ce grupă eşti, grupa mare, apare o bunică cu două fete mici, Bianca se ia după ele deşi nu le cunoaşte, mama ei îi strigă, lasă fetele în pace, Bia, bunica se îndepărtează cu nepoţelele ţinute strîns de mînă, mama Biancăi îi spune să nu se mai lege de copii