Introducere.

Introducere.

When me they fly, I am the wings (Emerson)

Daca vor sa fuga de mine, eu sunt aripile

luni

Tic Tăc

Mie nu mi-a fost deloc frică să fug cu viteză şi să strîng spatele şi mîinilor să le pup tare adînciturile şi nu mi-a fost frică să spun toate cuvintele pe care le-am învăţat singură rostind la ele pe dinăuntru cu vocea închisă, fără să mă gîndesc că îndinafară ele vor suna, şi că de-atunci încolo nu o să mai fie nepămînteşti şi o să trebuiască să dau socoteală pentru ele, şi să fiu mirată auzind gura mea rostindu-şi vocea, eu avînd brusc o voce tare, pentru care nu mă pregătisem deloc, aşa că nu mi-a fost fricuţă să te aud tăcînd, SĂ TE AUD TĂCÎND, n-am ştiut că poate fi aşa, că tăcerea e împărţită pe oameni şi că nu e una întreagă care ne mestecă pe toţi, era necunoscută şi a început să doară, dar eu m-am făcut din cap pînă-n picioare o dorinţă mare, uriaşă şi iureşă pe care am purtat-o zi de zi cu mine şi în care tăcerea cădea de fiecare dată, pica zugraveala la mine în braţe şi de fiecare dată eu fugeam în viteză şi aruncam molozurile peste o clanţă în pustiu, şi-n locul tău tăcea clanţa. Acum am învăţat cît de cît să aud tăcerea alta, să pup tăcerea alta, să gîdil tăcerea alta, să rîd tăcerea alta, şi uneori o imit în oglindă, şi oglinda izbucneşte în plîns şi eu rămîn neînduplecată, vocea închisă spintecă oglinda. Nu mai mănînc tăcere pe pîine, că de atunci am crescut imens, am ajuns înaltă cît un copac, şi am părul la înalţime, şi pe el poposesc viepsi crezînd că am stamine pline de nectar şi cărăbuşi mari atraşi de mirosul irezistibil pe care l-am păstrat de pe vremea cînd liniştea secreta o esenţă atît de tare încît se putea aprinde de la soare. Aveam mult tact unul cu celalalt, ne luam pe rînd în braţe şi ne căram la întuneric, acolo muţea frica şi în sfîrşit ne atingeam cu vîrfurile degetelor, şi cerculeţele din buricele degetelor se umpleau de sidef luminos, şi lumina mea era întotdeauna mai mică, rîdeam cînd era rîndul meu, că eu te fac cu licurici mai mici. Eu înghiţeam pe rînd fiecare lumină sidefie înainte de-a trece la alta, apoi cînd ajungeam acasă îmi ridicam tricoul şi aşteptam să se aprindă o veioză în burtă, aşteptam să am o burtă plină de perle, dar adormeam şi cred că burta nu se făcea decît foarte caldă. Si aşa visam, că umblam cu capurile noastre goale prin căldură şi tăceam pe viaţă şi pe moarte

11 comentarii:

Lanternativa spunea...

tăcerea e împărţită pe oameni şi că nu e una întreagă care ne mestecă pe toţi - tacem pe scrasnite, asa. Ar fi bine daca ne-ar rumega. Dap. Mi-as dori ca tacerea sa fie o vaca...

jeniact spunea...

:)) super. si mie mi-ar placea!

ora25 spunea...

sigur, ce vă pasă, voo vă place lăctăcerea. mie-mi convine doar ciocolata de la mâlka.

foxy, ţie ţi-am zic ce-mi place mie de filmul ăsta? http://www.imdb.com/title/tt0103186/ că altora le-am zis.

jeniact spunea...

haha! :)) subcontientul meu lacto a tresarit!

mie nu mi-ai zis de Vacas, dar la fix s-a potrivit sa spui acum :) io cred ca iti place pt ca e trist si un pic complicat

si daca iti place milka, te rooog, daca nu ai mancat pana acuma cu popping candies, please do, e foarte distractiv

ora25 spunea...

:))) n-am încercat milka cu bulbuci da' o să mă uit după ea în buzunarele copiilor. (dar vacas nu e chiar aşam trist. nu chiar. dar îmi place sperieciooorul. şi vaca. şi camera foto)

jeniact spunea...

sa mananci ca sa impartasim impresii dupa aceea!

am eu o problema, nici nu incep bine ca deja mi se par triste. filmele spaniole zic

la vache qui triste...

ora25 spunea...

gataa! mişănăcamplişt! pfuai ce tare! zici că au dat drumul la duş, la artificii şi la popcorn printre dinţii mei! motanul stă cu labele peste ochi şi aşteaptă să pice de sus. chiar că ciocolată cu licurici.

jeniact spunea...

:)))

să vezi, io cînd am mîncat, din întîmplare oricum, aveam vreo mai multe ciocolate prin casă, nici nu mi-am dat seama ce-am apucat să halesc...mă rog, şi în timp ce mîncam, îmi şi uscam părul cu feonu, şi dintr-o dată, cum stăteam cu capu-n jos şi cu păru revărsat, aud că pocneşte ceva! am crezut că îmi sfîrîie nişte fire de păr, da parcă totuşi ciudat, că nu porneau din cap firele, că dinăuntru, din mijloc. ce să mai! am băgat după aia vreo 8 pătreţele deodată în gură, în calitate de cobai, nu-mi venea să cred ce-mi pocnesc licuricii prin gură

ce mă bucur că ai mîncat, dear ora, şi-am putut împărtăşi!

jeniact spunea...

wow, papă şi motanul? şi nu e total descumpănit?!

ora25 spunea...

ei, nu, el doar ascultă :D . deocamdată a dat dovadă de încredere, n-a sărit în ofensivă.

Falvo spunea...

Buna ziua, dorim sa va facem o propunere comerciala! Daca sunteti interesat trimiteti un e-mail la office@falvorotarybids.ro.