Introducere.

Introducere.

When me they fly, I am the wings (Emerson)

Daca vor sa fuga de mine, eu sunt aripile

sâmbătă

Rezistența materialelor

Sorbind pînza de lumină din colțul camerei pupilele se desprind și pîlpînd prin aer ca doi peștișori urcă spre floarea țesută, nimic nu se clintește în cameră, lucrurile deși nemaivăzute nu se cutremură, nici nu se prăbușesc ca grămezile de nisip, atît doar că poate ele își descoperă rana caldă din mijloc, atîta doar că poate în poneiul de pluș începe să trăiască în sfîrșit un bondar, și în teancul de cărți să se formeze o piersică, și-n piersică cenușă vulcanică, lungindu-se în aer pupilele adună în jurul lor urme de aer adormit și fosile de oxigen care pe suprafața translucidă de vedere se reflectă ca niște ochi de pisică, spre această nouă posibilitate se îndreaptă surprizele din lucruri, iese la iveală pelicula subțire de sticlă din păianjen și bănuții purpurii din ochii de girafă de plastic, bărcuțele lucioase adună lava din rîsul în hohote și mîinile întinse mozaicate. După o vreme lucrurile nemaivăzute se scaldă și mai ciudat, bondarul naște o focă și dulăpiorul de haine se umple cu bulgărași de smalț, și pietrele lipsă din inel cu pînză freatică, după o vreme din cameră e nevoie să se desfacă o cameră mai mică, pereții ei se desprind din pereții mai mari și camera mică aproape o umple, lasă un culoar împrejur, o coadă de așteptare se formează, lucrurile și rana lor caldă se îngrămădesc să intre și rezistența lor mult îndurată să se dizolve și foca să se desfacă în sfîrșit sub formă de ațe și bondarul să lumineze cu fibre de sticlă, teancul de cărți să decoreze un petic de melanină pe suprafața petelor de girafă, și mereu mereu noi camere vor trebui să se desfacă, infinitatea de rezistențe încuiate să plesnească, și fiecare lăcățel care se formează cu o eliberare proaspătă să aibă unde să aștepte, culoarele dintre camere să rămînă goale și desfășurate ca dintr-o bobină să poată alcătui floarea și șirul neobosit de colțuri

13 comentarii:

ora25 spunea...

ce frumos e inelul cu pânză freatică. am şi eu!

jeniact spunea...

să-l văd!

jeniact spunea...

:)

ora25 spunea...

:) nu-l mai arăt. că spune lumea că mă laud. foarte frumos l-ai numit. mai nou am şi ţestoasă cu pânză freatică. ce tare că înoată cu ea în spate!

jeniact spunea...

) aha, deci e un inel care se poate imagina. credeam că e altu, de-aia îți ceream să mi-l arăți

ce bine că fix tu ai o broscuță freatică și nu altcineva! parcă văd cum noaptea se desprind broscuțe infime cu pietricele la rîndul lor din broasca cea mare și se năpustesc spre paharul de apă freatică (singurul din casă) crezînd că e marea și cum greuceanu se uită cu ochii mari și nu-i vine să creadă și cum se gîndește și reia în minte toate variantele ca să-ți povestească dimineața. dar fix dimineața tu te grăbeștiiii și greuceanu te urmărește peste tot, la pasta de dinți, la cana de cafea, la umeraș "ora, să vezi" se formează în centrul vorbirii de pisică și

ora25 spunea...

daaa, mai ales că în paharul lui, acela e unicul pahar, şi când să îşi pregătească el microzbaturile în apică fîş fîş, zeci de ine, aşa le cheamă pe ţestoşici, tocmai acolo, pe colţul biroului...

jeniact spunea...

microzbaturi în apică e epic! :))

rux ces spunea...

foxy, nu stiu de ce nu ma mai prea lasa sistemul sa postez comentarii la tine!?

jeniact spunea...

păi ia să-l snopesc eu un pic pe sistem în bătaie! adevăru e că nu știu de ce nu te lasă :(

rux ces spunea...

vor fi fost niste bulgarasi de smaltz interblogggaretzi :)

jeniact spunea...

îhî, niște bulgărași de smalț trebuie să fi căzut pe autorizațiile lui webmaster

Șoseta spunea...

Webmaster șuebmaster, problema e că nu-i rezistă cămeșa.

jeniact spunea...

cămeșa lui din megapixeli