Introducere.

Introducere.

When me they fly, I am the wings (Emerson)

Daca vor sa fuga de mine, eu sunt aripile

sâmbătă

wont you dance with me





omul cu unghii de catifea si iubitul cu bot de miere au trecut pe la mine, am baut cu fata la ei doua pahare de apa rece, mi-au facut complimente si m-au suit pe umeri ca sa ma simt usoara si plutitoare; au facut galagie ca statusem prea mult singura, au facut deranj si au fumat in continuu din tigarile mele. au tacut si m-au privit, m-au intrebat de ce am pleoapele vopsite complet-n roz, n-am raspuns si i-am lasat sa se mire in sine, aveam si degetele roz; colorasem toata ziua cu vopsele din tuburi, imi vopsisem un sfert din paginile de jurnal in mov si rosu, mai ales in rosu aprins, am folosit culoare in abundenta pana s-au umflat paginile si consistenta jurnalului s-a marit; mi-am vopsit si jumatate de coapsa in albastru dupa ce facusem un dus si apa adunata m-a facut sa ma gandesc la sirene, mi-am vopsit jumatate de coapsa in albastru sa nu se vada; fumam in timp ce aveam o coapsa goala sub culoare, stiam doar eu si-mi venea sa rad de ei; am vrut sa cobor sa iau o gura de aer, ei au zis sa ma intorc, n-am mai plecat cand mi-am imaginat ca au lacrimi in ochi; cand au vazut ce capsuni mari si perfecte am in bucatarie mie mi s-a facut iar pofta, desi aveam poala plina de capsuni mancate; capsunile erau foarte ciudate, ca niste desene animate, nu m-au crezut ca nu sunt de plastic, a trebuit sa imi ridic tricoul si sa le arat burta mea plina; m-au pus sa le arat toate inelele mele de sticla, fiind multe li s-a parut interesant sa mi le insir pe degete, dupa aia mi-au facut semn ca ma doresc; le-am citit cu voce tare randuri senzuale din octavio paz, as fi vrut sa dansez dar ma doreau deja, n-am mai dansat, dar am ascultat in continuu nouvelle vague; am stat si n-am mai zis nimic, s-a facut liniste si eu m-am apucat sa scriu iar in jurnal

2 comentarii:

rux ces spunea...

"iubitul cu bot de miere" suna strasnic. si mai sint si altele care imi plac in textuletz. si in paranteza fie spus si eu am inele de murano, de "vrajitoare", unul mi s-a spart in timp ce recitam din la malcontenta, la venezia (din pricina tensiunii), asa ca a trebuit sa il arunc intr-un canaletto (linga una din bisericile mele favorite din laguna, zanipolo).

Anonim spunea...

ce mistoo! tensiunea a coborat in cele mai subtile particule de microcosmos ruxces, pana in vene

pulsand, emotionate si vii au tasnit...apoi au coborat mai departe, in adancul locului...in canaletto

si cum infinitezimalul poate avea efecte majore, cine stie ce a facut mai departe inelul de vrajitoare sticloasa

poate a ajuns sa fie inghitit, poposind in alt adanc

shhh...