Tu, de exemplu, poti sa te uiti si sa nu vezi nicio fata

In lung şi-n lat stau brăţări din ţări străine vizitate, stau paturi cu picioare grele, şi inele aruncate dupa jocurile de cărti pe dezbracatelea, dame de pica si sîni pentru că fata joacă mai prost decat băiatul, zac cerceii urechilor înroşite, peisaje de piele albă ce asteaptă să fie iar bronzată, peste tot pe unde te uiţi vezi aceeaşi fată care nu îşi găseste singurul sutien negru, dimineaţa cînd oglinda e neagră de somn semnele imbrăcăminţii nu se arată cum trebuie, în momentul ăla bluza în lung şi-n larg nu pare sa fie decoltata dar cand ajunge la birou, fetele o cearta pe adormită, cum umbli aşa dezbracată. In camera aceea izolata de lume se găsesc zăcăminte de fotografii, multe din ele închise în foldere private, găsim sincere secrete deochiate si e distractiv cand mainile catifelate stau oprite pe totii mousii care se gasesc prin casa, e interesant sa vezi cum in pat sta pe de-o parte, o fata diferita si serioasa, nu foarte departe, in folderele private derulate, o alta complet schimbata. In singura cameră din lume prin care fata umblă dezbracată se realizează programe complicate pentru clienţi ce activează în domenii de technologie avansată, in aceeasi măsură, poze cu aglomeratii de flori cumparate din piata taiate in colt din cauza aparitiei bruste a sosetelor negre din varfurile unor picioare rasturnate pe singura masa din casa. Dincolo de vitrinele vechi ale casei inchiriate zac uriase planse de Klimt si felicitari de la muulti ani ce devin incet, hm, cam multi, intelegem acum de ce ascunsi dincolo de vitrinoidele mobilei din casa, plina ochi, ca nu-i foarte mare, cu pagini scrutate sau mirosite de narile acestei fete care are o placere deosebita pentru foile albe de tipar sau pentru gaturile curajoase cu vene care se vad putin dintr-o parte. Dar tot acolo, zac si cateva ace de cusut cu care nu se coase mai nimic niciodata, rar, poate, cand fata, daca se vede, gata imbracata, cu descusuturi pe ea, o roaga pe slujnica s-o coasa la loc, dar nu uita niciodata, sa tina o atza in gura, slujnica sa nu ii coasa mintea. Asa se spune. Peste tot prin casa personaje preferate venite de prin carti urcate decent una peste cealalta, mai ales la marginea patului, de exemplu zilele astea, Maestrul si Margarita dedesupt, peste, nu mai stiu exact, Studii despre iubire, telecomanda, un inel cu pesti si cateva ciocolati amare pe jumatate muscate, uite si un volum din Opera poetica a domnului Brumaru, plus scrisorile imaginare pe care i le scrie si-l avertizeaza ca intr-o zi va poposi in zona sa-i semneze ceva. A, la fel, adica peste tot prin casa, cabluri si prelungitoare, intr-o zi, fata presimte, saracele, vor fi taiate. Cabluri si bloguri din care fata musca putin, seara tarziu inainte sa-si demachieze ochii, bloguri despre alte fete fermecate, dar mai ales blogul pustiu de aproape saptamani intregi al vrajitoarei lucide dupa care tanjeste cand, aceasta din urma, calatoreste.
Carti, ciorapi verzi, inele si ciocolata, dar si pofte, gene si mustati de pisica care nu zgarie, ci scrie, din cand in cand, despre camera ei iubita. In singura camera din fata se gaseste portretul unui baiat care nu plange niciodata, care cateodata miroase a crema de fata mangaiata


Ups, trebuie stranse toate daca sa zicem, dar nu, nu zicem