Introducere.

Introducere.

When me they fly, I am the wings (Emerson)

Daca vor sa fuga de mine, eu sunt aripile

duminică

Granulele se menţin în gură pînă la dizolvare

Io acuma îl pup mult mai uşor pe eduard, nu ca-nainte cînd îi trozneau oscioarele din obraz de la avîntul meu, acuma sorb mult mai bine dragostea printr-un pupat uşor, ca o trompiţă

Uite la pişpirelul acesta, are exact acelaşi vîrtecuş în cap cum am eu. Zici că nu e posibil aşa ceva, că ţine de desene animate, de ceva imposibil- un Tom transformat in cenuşă luînd colţul în fugă în următoarea secvenţă- şi totuşi Acest foarte mic stă cu spatele lui mic la mine, Acest 75 de centimetri cu cap, cu nas, cu un vîrtecuş, cu mine, mama fată

Acuma înveţi altfel timpul, stai pe spate şi roteşti un peştişor de plastic cu atenţie, citeşti dintr-o carte de gumă, acuma timpul are 75 de centimetri şi trebuie să te apleci la el, ceea ce era de teapa ta şi are 1 metru 66 rămîne undeva sus, în plutire, în neştire, nefolosit, baloane de iribal pe care se pune praful

Locuiesc într-o casă de păpuşi în care nu se pune praful, în care miroase a legume fierte, a tătăneasă, a ulei de cătină, a muguri de coacăze negre, a chamomilla. Doar visele mele de om mare fac tărăboi şi în unele dimineţi ne trezim in casa de păpuşi răsturnată

Căteodată eu mă fac foarte puternică şi atunci voinţa iese din piept sub forma unui abur gîdilicios care îl adoarme pe eduard, care îl adoarme pe S şi ei rămîn împietriţi în locurile lor. Atunci eu pot să trag o fugă care nu se vede, care nu se aude şi care nu doare


Pe interiorul mîinii creşte fruntea lui eduard de vată, ea înfloreşte în fiecare dimineaţă, eu mă trezesc la ora 6 să o ud, de-acolo din palma mea încep liniuţele să se întindă spre cer, mînuim cerul ca pe-o păpuşă trasă de sfori dulci. Apoi începe ziua şi eu mă pregătesc să o ţin ascunsă, să nu vadă nimeni plăntuţa din interior, la cumpărături ţin sacoşa în mîna stîngă, dacă sunt două sacoşe tot în mînă stîngă, acolo se strîng maci roşii, plăntuţa creşte. Seara palma e îndoită, ca o carte de jucării, cu o figurină pregătită să se ridice în picioare cînd o deschzi

unghiile roşii, poşetele, cărţile, inelele, amorteala, brăţările, răgazul, brambureala se transformă în abţibilduri, ele se dezlipesc foarte uşor de pe mine şi atunci mie îmi vine ideea, ca să nu se piardă, să le lipesc într-un jurnal, pe o pagină lipesc unghiile roşii, pe o pagină lipesc sandalele cu toc, pe o pagină leneveala, pe o pagină lipesc cu lipici un pahar de vin alb, pe o pagină aş putea să lipesc puţin hlizit şi dans şi rîs de fete măgăriţe, pe o pagină călătorii scurte, pe o pagină lipesc lucrurile curajoase din cap ca să nu se mai repete, pe o pagină pigmenţii citoplasmatici, pe prima pagină îi desenez pe eduard şi pe S, pe a doua pagină mă lipesc pe mine de mînă cu S, undeva la şfîrşit o să lipesc oboseală, sătulul, fuga, cochilia, undeva pe copertă o să lipesc îmbărbătarea, şi fructul indehiscent din piept

8 comentarii:

ruxces spunea...

o trompitza catre pishpirel si de la mine :)
(daca am priceput binisor)

jeniact spunea...

haha, sigur! i-o aplic! :)

ora25 spunea...

faaai, timpul de 75 de centimetri e aşam drăguţ.

jeniact spunea...

:)
bun, pot sa rasuflu usurata! a fost acceptat in interiorul breslei voastre

ora25 spunea...

la care breaslă te referi că nu ştiu? ... şi liniuţele din palmă cum sunt?

jeniact spunea...

breasla cu ore25, cm de timp, ceasuri cu limba de-un cot, cam asa ceva :)

liniutele din palma sunt inca in palma, cred

ora25 spunea...

deci, este al patrulea cincilea comentariu pe care mă ambiţionez să îl las aici. deja nu maaaaai ştiu ce spuneam. decât că suntem tare încântate că există aşam un mic breslaş al timpului, cu liniuţe şi aşam

jeniact spunea...

:))) ce simpatic!