Introducere.

Introducere.

When me they fly, I am the wings (Emerson)

Daca vor sa fuga de mine, eu sunt aripile

duminică

Întuneric

Cîte celule alcătuiesc întunericul? Întunericul acesta prăvălit în faţa noastră, tu spui că de fapt e altul, e întuneric dezlipit de pe mine, că-n locul din care se dezlipeşte pielea rămîne foarte fină şi spumoasă, că-n locurile acelea crăpăturile buzelor se subţiază şi sanţurile se absorb ca nişte aţe de cusut, că acolo se poate depune liniştea bucăţică cu bucăţică, licurici stinşi se desfac din întuneric, şi plonjează amorţiti, şi încep să patineze pe acele fineţuri ale pielii, e aşa o linişte, noi clipocim în tăcere. Eu stau cu tine, suntem mici cum eram atunci în mai, cînd încercam să înfulecăm fiecare cît mai multe cărămizi din necunoscutul bizar, cînd încercam să săpăm în întuneric ca-n pămînt, mînjindu-ne degetele şi unghiile cu bulgăraşi de întuneric, cînd tot acolo plantam rădăcinuţe firave din ceea ce simţeam că poate fi încredinţat, cînd nu ştiam cît de mult sau cît de puţin poate fi încredinţat, şi cum se face, cum se face, cum faci cînd...
Cînd eu rîcîiam tăcerea şi-ţi făceam răni cu cojiţă care usturau pentru că eram foarte mică şi nu ştiam otherwise. Şi tu îndurai rănile şi plecai, tu plecai tot timpu', ajuns acasă începeai să turui şi să vezi minune, rănile se vindecau, parca le înghiţea pămîntul, te înzdrăveneai şi atunci te înapoiai într-un suflet să-mi arăţi. Eu nu ştiam de ce trec şi-n aceleaşi locuri rîcîiam iar şi iar pînă cînd să vezi minune, n-ai mai plecat, pînă cînd ai prins curaj, pînă cînd ai rămas să văd cu ochii mei cum bandajele din cuvinte repară, repară, repară...

12 comentarii:

ruxces spunea...

intunericul dezlipit si cusut (cu bulgarasi cu tot) e pe gustu-mi, hah!

jeniact spunea...

adica întunericu e pe limbă, poate se topeşte ca un mentosan, întunericosan...

ruxces spunea...

aham, vorba orei 25 (unde-o fi?)

jeniact spunea...

pune poveşti lungi la cale, cam "aşam" ceva...

ora25 spunea...

aham şi-aşam. nu prea departe. :) dar nici prea în întuneric. bandajele de cuvinte sunt foarte greu de găsit.

ora25 spunea...

cât despre poveştile lungi, să se pună cumva singure dacă vor, să iasă aşa ca un fel de oracol sau caiet de amintiri. că între timp om mai face şi altele. sper eu aşam. :) aş face nişte poveşti mici, mai mici decât ghicitorile. dar nu ştiu cum. :)

Gnossienne spunea...

ce poveşti frumoase aveţi voi aici, despre întuneric, despre pojghiţa care se dezlipeşte de pe acesta şi-mi cade în trup, adânc .

jeniact spunea...

multumim. dar nu e chiar pojghita in textuletu de mai sus, e un fel de abtibild urias mai degraba

Gnossienne spunea...

eu vreau ca toţi să avem un întuneric, de dezlipit şi lipit

jeniact spunea...

un fel de intuneric mare din care fiecare sa-si traga spuza pe intunericu sau mic :)

micadina spunea...

Erau niște lucruri pe care le spuneai tu aici și pe urmă le-ai dezspus. Da de ce?

jeniact spunea...

unele mai vechi?