Sîrmă în surdină

Mă uit la cuvertura portocalie de pe canapea, nimic nu se întîmplă. Capul se uită la cuvertură, burta se uită la cuvertură, genunchii se uită. Milioane de cusături se înșiruie și pătrund în vedere, acolo se depun ac și ață peste ac și ață pînă cînd pupila e o gogoașă uriașă plină de oțel gri și ață portocalie. În locul cuverturii rămîne gol. Nu mă pot uita la gol. Închid ochii și tot ce rămîne pe dinafară e supt instantaneu într-o liniuță, întreruptă în dreptul capului. O liniuță infinită în stînga, o liniuță infinită în dreapta