Stai să pun hainele în dulap şi mă împuşti după aia, bine?! Am căzut secerată toată dimineaţa, la un moment dat m-am întins un pic in pat că mă durea capul de-a binelea, desenele animate ies din ecran şi-acuză dureri şi ameţeală. Iertare! Eduard face ravagii cu mitraliera lui cu laser. E scursă viaţa din toţi pereţii şi toate canapelele, puşcărite toate periuţele şi pernele, mangustele, Pinnochio, Odilon Redon, cărţile, tot. Ura! Stăm în pat cu Ciopîrţilă, iar printre ruine, uite ce de mai lumină duce-n cîrcă o albină! Din cînd în cînd Eduard mai saltă puşca în aer, atunci urmează seria neîntreruptă şi lungimea foarte îngustă de undă. Înăuntrul camerei şi procesul de producere a luminii de către organismele vii.

Duminică, la ţară, eu si Eduard cu pantofiorii nostri de lac pe drumul înmuiat de ploaie. Copacii, lucerna, nucile verzi, untdelemnul şi mătasea, muşuroaie, dealurile, cupole peste cupole, cu liniştea lor de scoarţă terestră. Apoi brusc, cîteva rafale de mitralieră găurind liniştea! Încercînd apoi distraţi să astupăm spărturile cu tabletele de paracetamol pe care le avem prin buzunare, şi eşuînd. Luînd-o la fugă, de mînă, murind de frică, rîzînd în hohote, pierzînd spicul şi batistele albe. Cuprinse acum din toate părţile de frunzuliţe, rîme şi pămînt moale. Departe, în maşina gonind, stratul ei de emulsie sensibil la lumină străpungînd adînc oasele